Omul - hazna

Via Blogul lui HarrDelos

Lectia de ... politica

Cu bucurie si cu uimire am descoperit aceasta inregistrare. Politica poate fi si asa, nu doar cum o stim noi in ziua de azi.

O.G. cauta colaboratori

OCTOMBRIE 2011

Căutăm colaboratori pentru promovarea revistei – profesori de religie (clasele VII-XII), dar și preoți inimoși implicați în activități cu tinerii (pentru toate județele).

Pentru aplicare şi detalii scrieţi mail la adresa orthograffiti@yahoo.com sau sunați la numerele de telefon 0748.851.336 sau 0764.665.249

Vă rugăm, daţi mai departe acest anunţ cunoştinţelor Dvs. care ar putea fi interesate de colaborare.

[ Mai multe informații despre revistă găsiți aici: Ce este OrthoGraffiti ]

Doamne, ajută!

Laurenţiu Dumitru
Coordonatorul Proiectului OrthoGraffiti

Arsenie Boca - Pictura de la Draganescu, video

Explicarea, pe indelete, a picturii de la Biserica Sf. Nicolae de la Draganescu de catre parintele care i-a fost alaturi pictorului, timp de 15 ani cat a durat realizarea acesteia. Filmul reprezinta o adevarata lectie de religie.

Razboiul Stelelor si mecanismul minciunii

Pe vremea cand eram in liceu si ma credeam buricul pamantului nu am inteles nimic din filmul "Razboiul stelelor". Recunosc, nici nu n-am straduit, l-am catalogat din start pe baza prejudecatilor proprii si l-am privit doar ca pe ceva spectaculos din punct de vedere al tehnicii de realizare (pe vremea aceea era).

In studentie am cunoscut o persoana tare simpatica, Adina, de mare calitate umana, dar paradoxala de multe ori. Am surprins-o pe Adina plictisindu-se la un spectacol de teatru pe care ma straduiam (probabil din snobism) sa il savurez (Ion si Ioana, de Marin Sorescu). In schimb, cand vorbeam de Razboiul stelelor si eu am afirmat ca filmul nu spune nimic si nu are nici un sens sa il privesti, mi-a spus scurt si moale, dar ferm, fara alte explicatii, ca si in acest film se ascund niste sensuri. La ora aceea eu nu stiam despre Adina ca il vizita frecvent pe parintele Steinhardt la Rohia. La ora aceea (prin 1984-1985) habar nu aveam ca exista parintele Nicolae (l-am descoperit de-abia dupa 1989, dupa adormirea sa).

Duminica trecuta a fost la televizor Razboiul stelelor, nu mai stiu pe ce canal, dar oricum nu conteaza. Mi-am amintit de Adina si m-am uitat la film. Intr-adevar, fazele care dezvaluie ceva dincolo de actiune sunt scurte ca intindere, ca timp. Dar am descoperit in ele foarte mult sens. Am vazut cat de usor cineva care este sau se crede bun poate sa devina rau. Am vazut cum raul, odata ce te-a prins in mreje, te invaluie treptat, te inlantuie si te depersonalizeaza, te transforma in marioneta, in masa de manevra, in instrument.

Am vazut foarte clar mecanismul de declansare al celei mai puternice si perfide ispite. Mecanismul minciunii. Ti se strecoara la ureche o minciuna aparent credibila si daca pui botul ai incurcat-o. Esti mintit de exemplu in legatura cu fiinta care iti este cea mai draga pe lume. Si daca amagirea te cuprinde ajungi sa pierzi tocmai fiinta pe care incercai sa o protejezi trecand de cealalta parte a baricadei. De fapt, nu ti-a spus nimeni ca vei trece de cealalta parte a baricadei. La minciuna de baza despre fiinta iubita se adauga, drept solutie a falsei probleme, ispita cunoasterii.

Adica, Skywalker este mintit cand i se spune ca sotia lui va muri si doar cel care reprezenta raul va putea "eventual" sa o salveze. In sinele lui Skywalker se da o scurta lupta, dar din pacate balanta se inclina de partea raului,datorita acceptarii minciunii drept adevar.

Din pacate, in viata noastra de toate zilele, la tot pasul ne sunt soptite sau sugerate ganduri mincinoase. Acestea pot sa fie despre altii sau despre noi. Ele par extrem de credibile si de "personale" pentru ca se muleaza pe personalitatea noastra, pe temerile noastre, pe preocuparile noastre sau chiar pe dorinta noastra de mai bine. Mi s-a intamplat sa descopar (Slava Domnului ca am descoperit pana la urma), felul in care mi s-a sugerat si am inghitit, am asimilat o minciuna, cu 20 de ani in urma. Cate oare n-or mai fi, inca nedescoperite... Descifrarea mecanismului prin care ne ies in fata aceste "cuceritoare" minciuni e tare utila. Nu degeaba parintele Arsenie Papacioc ne recomanda o stare de continua prezenta. O asemenea stare ne-ar feri de acceptarea minciunilor ce ne sunt varate pe sub piele.

Schimb de carte ortodoxa la Constanta si Bucuresti

Ideea de “Schimb de Carte Ortodoxă” îi aparţine colegului nostru, Laurenţiu Dumitru, care a lansat acest proiect în anul 2008. Ediţiile care au avut loc în mai multe oraşe ale ţarii s-au bucurat de succes în rândul participanţilor. În ultimul an însă n-am mai avut ocazia să ne întâlnim în această formulă, dar odată cu înfiinţarea Asociaţiei Orthograffiti, ne-am hotărât, cu acordul iniţiatorului şi bucurându-ne de sprijinul vechilor organizatori locali şi a mai noilor colaboratori, să reluăm acest proiect.

Proiectul presupune organizarea unor întâlniri între cititorii de carte ortodoxă, în prezenţa unui moderator şi într-o ambianţă plăcută, caldă, apropiată, întâlniri în cadrul cărora, să putem schimba liber impresii şi păreri despre cărţile pe care le-am citit în ultimul timp sau care ne-au plăcut în mod deosebit. Fiecare participant este invitat să aducă cu el cartea despre care doreşte să împărtăşească impresii şi celorlalţi, iar la sfârşitul întâlnirii, cei ce doresc îşi pot împrumuta reciproc cărţile, pentru a avea astfel ocazia să citim cu toţii cuvinte folositoare. Dorinţa noastră este ca tinerii participanţi să se cunoască, să se împrietenească, să schimbe idei şi gânduri de folos într-un mediu prietenos şi să-şi împrumute cărţi, să facă schimb de contacte şi să păstreze legătura, facilitând astfel poate chiar crearea unui grup de prieteni cu valori si repere morale ortodoxe.

Principalele argumente în privinţa necesităţii şi utilităţii unei astfel de acţiuni sunt legate de faptul că puţini sunt cei care îşi pot permite să-şi cumpere toate cărţile care apar în librăriile ortodoxe, iar prezentarea unor titluri de carte în cadrul întâlnirii, împărtăşirea bucuriei lecturii cu ceilalţi, discuţiile libere, schimbul de carte, nu pot fi decât benefice şi întăritoare pe cale.

Tinerii noştri ortodocşi nu se prea cunosc între ei. În lumea noastră aflată în derivă socotim că ortodocşii ar trebui să strângă rândurile, pentru a se întări unii pe alţii, întru dragostea lui Hristos. Mai ales cei aflaţi la început de drum pe “calea Bisericii”, fiind înconjuraţi de prieteni “lumeşti”, se simt deseori atraşi înapoi, spre vechile obiceiuri. Demersul acesta îi poate ajuta să cunoască tineri ca şi ei, iubitori de Dumnezeu, să împărtăşească din propriile trăiri, să lege prietenii.

Cine poate organiza “Schimbul de Carte Ortodoxă” în oraşul lui?

Orice tânăr energic, trăitor în Biserică, iubitor de Ortodoxie şi de carte ortodoxă care crede din tot sufletul în folosul unui astfel de proiect. Este necesar ca organizatorul să găsească un preot sau un teolog, bun moderator, bun vorbitor, plăcut de tineri, care să modereze întâlnirea şi discuţiile în condiţii optime şi de asemenea, o locaţie unde evenimentul se poate desfăşura (nu este nevoie de un spaţiu foarte mare sau cu multe pretenţii, ci de un loc plăcut şi accesibil).

Cine poate veni la “Schimbul de Carte Ortodoxă”?

Toţi cei interesaţi de cartea ortodoxă, dornici de a schimba impresii şi a împrumuta cărţi. Organizatorul poate invita preoţi, profesori de religie, editori, autori de carte sau alte persoane care pot adresa un cuvânt de folos şi îmbogăţii întâlnirea, atunci când, desigur, se iveşte ocazia şi au această posibilitate.

Asociaţia Orthograffiti va coordona aceste Schimburi de carte şi va ţine legătura permanent cu organizatorii.

Maria-Sa, Taranul Roman

Existenţa milenară a ţăranului român este Istoria noastră. Astăzi, din păcate, lumea ţărănească se stinge. Dacă nu vom zădărnici acest proces tragic, considerat de mulţi ireversibil, vom fi răspunzători de suferinţa urmaşilor şi de tot ce se va întâmpla atunci când nu se va mai şti de unde venim şi cine suntem. Pentru că popoarele care îşi neglijează trecutul îşi pierd identitatea şi îşi riscă viitorul.

Nechibzuinţa omenească a făcut ca în Germania să existe încă din anii ’80 ai secolului trecut „Statuia ultimului lup”. Dacă vom continua să rămânem indiferenţi la drama lumii rurale, într-un timp mai scurt ca o generaţie, vom avea şi noi o statuie tragică - „Statuia ultimului ţăran”.

„Pe vremea lui Pericle, grecii se ocupau de artă chiar când nu ştiau dacă vor avea ce mânca a doua zi." Să fim greci!” Aşa îi scria cândva Gustave Flaubert lui George Sand. Astăzi, în plina criză economică mondială, şi noi vă propunem acelaşi lucru: „Să fim greci!” Oricât ne-ar fi de greu, pentru ca lumea ţărănească autentică să nu devină doar o amintire, ci să dăinuie peste veacuri.

Aşezat sub egida Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani” – de la care am împrumutat titulatura şi emblema, cu acceptul preşedintelui acesteia, scriitorul Dinu Săraru, care este şi preşedintele de (mare) onoare al festivalului nostru – acest proiect educaţional îşi propune unirea într-o competiţie cultural - artistică a iubitorilor de teatru din şcolile României, care (mai) cred în propăşirea prin spirit şi cultură a neamului românesc, în forţa regeneratoare a culturii şi spiritualităţii româneşti, în necesitatea întoarcerii perpetue la rădăcinile neamului ca la un izvor de apă vie, tămăduitoare.


Am citat dintr-o invitatie la teatru, o invitatie extrem de speciala. In data de 4 iunie 2011 se va desfasura a sasea editie a Festivalului Naţional de Teatru Şcolar „Nişte ţărani”, în sala de spectacole a Căminului Cultural din Văleni - Olt, în organizarea liceului din localitate, cu sprijinul Primăriei, Consiliului Local Văleni şi al altor sponsori. M-am bucurat tare mult sa aflu ca exista un asemenea festival. Oare de ce n-am stiut pana acum? Oare de ce nu este mai mult promovat? Exista la TVR emisiuni pentru copii si tineret, in care ar fi potrivit sa apara si asemenea activitati, care inca mai exista datorita unor oameni minunati, cu suflet mare, care nu tin cont de minusculul lor salariu de cadru didactic si nu muncesc doar atat cat sunt platiti (adica foarte putin) ci vor sa lase ceva in urma.

Organizatorii sunt dornici sa-si gaseasca noi colaboratori, pentru a atrage participanti din cat mai multe zone ale tarii, si chiar si din zone locuite de romani situate in afara granitelor. Invitam pe cei cu idei, pe cei ce iubesc neamul fara sa considere ca patriotismul e demodat si eventual si pe cei care au descifrat noua limba a "scrierii propunerilor de proiecte", sa ni se alature in acest demers.


Scriitorul Dinu Sararu va participa la editia de anul acesta a festivalului. Anul trecut, din juriu a facut parte si Anca Sigartau.


Datele de contact ale organizatorilor:
Liceul Valeni, jud Olt, Tel/fax:0249.487717, 0249.487.361 sau 0747.015.727

Multumesc pentru informatii si pentru poze dlui Ilie Belu, profesor de religie la Liceul Valeni

Starile sufletesti si pepenele deasupra apei

Maica Siluana - Starile sufletesti

Asculta mai multe audio clasica

Lucrurile acestea sunt simple si totusi greu de pus in aplicare, cel putin pentru mine. De aceea revin mereu la cartile parintelui Simeon Kraiopoulos si ascult iar si iar conferinta Maicii Siluana despre starile sufletesti.

Daca nu sunem atenti, starile sufletesti ne dirijeaza viata, traim sub impulsul lor. Dar daca le supraveghem, le acceptam si le lasam sa treaca prin noi in mod constient incredintandu-le Domnului, vom invata sa avem bucurie in orice conditii.Starile sufletesti sunt de mai multe feluri, ele pot sa vina din afara noastra sau dinauntrul nostru.

Partea constienta, pe care o intelegem din ceea ce traim, este bucata de pepene care pluteste deasupra apei.Bucata de pepene ascunsa sub apa, mai mare la inceput, este subconstientul nostru pe care nu il cunoastem si nu il intelegem dar care ne "controleaza" viata prin mecanisme "invatate" in copilarie sau preluate genetic de la mosi si stramosi. Taind bucata de deasupra apei, oferind-o Domnului bucata de pepene de deasupra apei, adica aratandu-i constient si sincer ceea ce cunoastem despre noi chiar daca nu ne place, pepenele se va mai ridica putin din apa. Drept urmare vom mai intelege cate ceva despre noi.Si tot asa, pana cand incet,incet, tot pepenele se va ridica deasupra apei.

Usile pocaintei

O lectura utila pentru perioada triodului si implicit a postului mare o constituie Usile Pocaintei a parintelui Petroniu Tanase. Domnul sa-l odihneasca intre sfintii sai!Cartea cuprinde in prima parte meditatii pentru perioada de pregatire a postului(Duminca Vamesului si a Fariseului, Duminica Fiului Risipitor,Duminica Infricosatei Judecati,Saptamana a treia,Duminica izgonirii lui Adam din Rai). In a doua parte a cartii e explicata rugaciunea Sfantului Efrem Sirul "Doamne si stapanul vietii mele". Apoi sunt meditatii pentru fiecare saptamana si duminica a postului.Partea a treia se ocupa de saptamana patimilor, precum si de fiecare zi in parte a acestei saptamani, incheindu-se desigur cu "Lumina cea neinserata"

Cartea poate fi comandata online in mai multe locuri, dar la cel mai mic pret este aici.

Un mic citat din carte, preluat de aici.

"Omul nepăsător faţă de mântuire duce casă bună cu păcatul şi cu patimile; se obişnuieşte cu ele, i se par fireşti, "că aşa este el", fără să-şi dea seama de fiara pe care o hrăneşte. Abia atunci când se trezeşte şi vrea să scape de ele, face o amară experienţă. De unde păcatul i se părea plăcut, se făcea cu lesnire, acum însă a devenit o fiară ucigătoare, cu anevoie de biruit. Patima se încuibează adânc în firea omului, cu atât mai adânc, cu cât este săvârşită de mai multe ori. Întreaga alcătuire: trup şi suflet, minte, simţire şi voinţă, se păcătoşesc; însăşi lumea înconjurătoare apare stricată şi îndeamnă la păcat. "După ce diavolul pustieşte sufletul omului, zice Sfântul Maxim Mărturisitorul, se îndepărtează şi lasă în suflet idolul păcatului". Acest idol nu-i altceva decât firea omenească modelată după chipul păcatului, fire care nu mai funcţionează după legile rânduite de Făcător, ci după mincinoasele legi ale patimii. Când omul vrea să scape de patimă, însăşi firea sa i se împotriveşte şi-l sileşte la păcat. Omul se luptă din răsputeri cu sine însuşi, dar puterea cu care el trebuia să se împotrivească răului este şi ea pervertită şi-l târăşte la rău; de aceea, este aproape întotdeauna biruit. N-aţi văzut oameni împătimiţi: beţivi, tutungii, desfrânaţi ş.a., care voiesc să scape de patimă, dar nu mai pot? De zeci de ori se hotărăsc s-o curme cu răul şi de zeci de ori cad. "Patima învechindu-se şi rana obrintindu-se, spune o vorbă veche, a se tămădui cu anevoie este". Iar Cuviosul Dorotei ne îndeamnă: "Să tăiem patimile degrab, până nu ne obişnuim cu ele... pentru că dacă le vom lăsa să se întărească cu totul şi ne vor cuprinde, atunci singuri nu le vom mai putea dezrădăcina, oricât de mult ne-am osteni". Pentru că la început sunt slabe şi neputincioase ca o furnică, dar mai pe urmă cresc şi se întăresc ca nişte lei şi nu mai pot fi biruite. Aceasta este robia păcatului, moartea sufletului înainte de moarte şi arvuna iadului.

În această stare de neputinţă, omul renunţă să se mai lupte cu păcatul, se deznădăjduieşte: Nu mă mai pot mântui, sunt pierdut! Atunci apare din nou vrăjmaşul şi şopteşte: "Vezi? Ai păcătuit peste măsură; nu mai poţi face nimic; Dumnezeu te-a părăsit!". Omul se găseşte în pragul deznădejdii, pe marginea prăpastiei iadului. Aceasta-i prăpastia pe care o sapă păcatul în sufletul omului şi de care el se teme când fuge de sine. Dacă omul nu se eliberează din puterea tiranică a răului, căderea este sigură; dar omul singur, cu puterile sale numai, nu se poate smulge din robia în care se află. Ce să facă? Să ne uităm la vameş. El priveşte în prăpastia sufletului său; se spăimântă şi se cutremură, dar se umileşte şi strigă degrabâ: "Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!". Dar dacă omul nici nu vrea să-şi recunoască starea decăzută şi nici nu vrea să alerge la Dumnezeu?, lucru care se întâmplă de fapt cel mai adesea.
...
Pilda "fiului risipitor" tocmai acest rost are: să ne îndemne să alergăm degrabă la Tatăl, îndată ce ne-am văzut cum suntem, ca să nu cădem în deznădăjduire. Şi, pentru ca să alunge de la noi îndoiala, teama, ruşinea, ne pune înainte cea mai desăvârşită icoană a milostivirii şi bunătăţii dumnezeieşti. Oricât de multe păcate am fi făcut, să nu ne îndoim de iertare; niciodată nu sunt biruite milostivirea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, "Care aşa de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat pentru dânsa" (In. 3, 16). "Milostivirea Lui Dumnezeu este foc arzător, zice Sfântul Ioan Gură de Aur. O, de am avea noi atâta ardoare pentru El, câtă duioşie părintească are El pentru noi!"

Noutati stiintifice despre... responsabilitate

Va invit sa urmariti o impresionanta si fascinanta demonstratie despre influenta factorului genetic,a perceptiilor noastre fata de mediul inconjurator si a iubirii neconditionate (constiente) asupra devenirii noastre ca fiinte umane. Influenta celor trei factori are o pondere inversa fata de ordinea in care i-am mentionat.Determinismul genetic s-a dovedit a fi fals. Mai mult conteaza mediul inconjurator, dar acesta conteaza in mod diferit pentru fiecare, in functie de felul in care este perceputa o anume circumstanta. Comutatorul care controleaza nivelul biologic este PERCEPTIA, definita prin "constientizarea elementelor mediului inconjurator prin senzatii fizice" (cum vezi lumea si cum te adaptezi la ea). In functie de perceptia unui eveniment organismul viu este deschis spre crestere si dezvoltare, sau este inchis pentru a se proteja. In timp ce iti este teama si iti concentrezi eforturile pentru a te proteja, cresterea este blocata. Daca teama e pe termen lung, dezvoltarea este stopata si ea tot pe termen lung. Cel mai important factor de crestere pentru o fiinta umana este iubirea. Pentru ca iubirea ofera armonie, iubirea este o energie care coordoneaza si face din comunitatea celulelor un sistem functional. Puterea iubirii poate rescrie totul, poate repara daunele produse anterior. Sigur, aceste lucruri nu sunt noi pentru un bun crestin, pentru un om interesat de cele ale sufletului. Dar iata ca si stiinta la nivel inalt le confirma. Pe cand schimbarea programelor scolare?

Tematica principala a conferintei este responsabilitatea de a fi un parinte bun, responsabilitate care poate fi pusa in practica incepand cu ... doua luni inainte de momentul conceptiei. Aceasta responsabilitate este dificil de a fi constientizata in ziua de azi, cand se prefera ca pentru fiecare boala sau patima sa se dea vina pe cate o noua gena descoperita. Dar genele nu dispun, nu dicteaza nimic. Ele pot sa se manifeste sau nu...

Este prezentat de asemenea mecanismul prin care ne autosabotam prin ceea ce subconstientul nostru a invatat pana la varsta de sase ani. Fara sa constientizam, in noi se declanseaza comportamente care nu ne apartin, pe care le-am invatat in copilarie. Din acest motiv, cred ca tematica acestei conferinte are legatura si cu mecanismele codependentei. Si cu mecanismele de "demascare" a subconstientului prezentate de Arhim. Simeon Kraiopoulos, in "TE CUNOSTI PE TINE INSUTI?"

Aboneaza-te la Revista OrthoGraffiti!

Agentia Viva Turism ofera un premiu special unui abonat la revista OrthoGraffiti, un loc gratis intr-un pelerinaj în Grecia sau la Sf. Munte Athos

De asemenea, se ofera 100 daruri de suflet primilor 100 de abonati (la orice tip de abonament de 5 sau 10 numere), cate o fotografie inedita, necunoscuta, infatisand pe Arhim. Sofronie Saharov impreuna cu Cuv. Siluan Athonitul [ 15 x 21 cm]. Ea va fi trimisa impreuna cu prima expeditie a revistei OrthoGraffiti achizitionata prin abonament.

Pentru a intra în concurs pentru tragerea la sorti a premiului special, trebuie sa va abonati pentru 10 numere, pana la data de 28 februarie 2011. Dupa aceasta data castigatorul va fi anuntat personal, dar si pe blogul lui Laurentiu Dumitru. Momentul tragerii la sorti va fi filmat, pentru a nu fi vreo suspiciune in legatura cu obiectivitatea concursului.

Pentru detalii despre abonamentele la revista OrthoGraffiti, click pe linkul http://www.orthograffiti.ro/abonare/ sau pe bannerul din dreapta paginii!

Mult succes! Doamne, ajuta!

Laurenţiu Dumitru
Editor Coordonator OrthoGraffiti

Sf Grigorie al Nyssei

"Daca voim deci sa-I aducem lui Dumnezeu cererea pentru mila si iertarea Lui, sa înzestram constiinta noastra cu îndrazneala, facând din viata noastra o sustinatoare a acestor cuvinte si sa spunem cu adevarat: „Si noi am iertat datornicilor nostri".

Sf. Grigorie al Nyssei - Despre Rugaciunea Domneasca

"Dar mie mi se pare ca e bine sa cercetam si nebunia patimii mândriei, pentru ca aceasta fericire sa ne fie usor de dobândit, întrucât si smerita cugetare se dobândeste cu multa usurinta si fara oboseala. Caci, precum cei mai priceputi dintre doctori, scotând la iveala pricina bolii, biruiesc apoi usor boala, asa si noi dând pe fata gaunosia celor ce se falesc, ne facem usor de strabatut calea smeritei cugetari.
....................................................................................
Voiesti sa stii cine e sarac cu duhul? Cel ce a dat bogatia trupeasca în schimbul bogatiei sufletului, cel ce s-a saracit pentru duh, cel ce s-a scuturat ca de o povara de bogatia pamânteasca, încât ajuns usor si aerian, e rapit de cele de sus, cum zice Apostolul, „calatorind împreuna cu Domnul, în nor"(1 Tes. 4, 16).
....................................................................................
Deci fericit cu adevarat este cel ce se foloseste de vrajmas ca de un ajutor în înaintarea spre bine."

Sf. Grigorie al Nyssei - Despre Fericiri

Sigur, citatele sunt usor de rasfoit, dar tare frumos scrie Sfantul filosof Grigorie si gustul acestei frumuseti nu poate fi simtit doar din citate. Bucuria unei asemenea lecturi am descoperit-o aici:
Sf Grigorie de Nyssa, Scrieri I

Imaginea ideala IV - Dictatura din inima omului

"Sunt persoane care se nelinistesc sa nu-si piarda imaginea ideala. Pe de alta parte traiesc martiriul sinelui mizerabil. Patimile, defectele, tot ceea ce sufletul nu suporta le poarta cu el. Se creeaza in om un conflict ingrozitor. Exista primele dorinte, primele tendinte, care nu au intotdeauna o directie sau pot avea directii diferite, care creeaza primul conflict si-l fac pe om sa plasmuiasca imaginea ideala. Pe de alta parte, tocmai datorita conflictului imaginii ideale cu realitatea sinelui nostru, se naste in om un fel de dictatura, faca ca acesta sa-si dea seama.

Karen Horney spune ca se intampla si in dictatura aceasta la fel ca in dictaturile politice. Ori se identifica cineva cu dictatura, ori se straduieste sa se faca placut, ori devine revolutionar.Asa si aici. Ori se identifca cineva cu dictatura imaginii ideale si devine narcisist, adorandu-se pe sine, ori traieste intr-o activitate continua, intr-o stradanie bolnavicioasa, intr-un stres continuu care nu-l lasa sa se linisteasca, pentru a ajunge la imaginea ideala pe care a construit-o(devine perfectionist). Ori devine revolutionar, se revolta impotriva imaginii ideale, insa ea este intronata deja. Unui om cu o imagine ideala despre sine ii pot aparea toate cele trei stari, altuia ii pot aparea doua, iar altuia doar una.

Sunt persoane care o perioada nu dorm, nu se linistesc, merg la toate slujbele si asculta toate predicile, se supun, se ataseaza pentru a ajunge la perfectiune, atrase de imaginea ideala. Daca nu se intampla ceea ce voiau, isi schimba atitudinea fata de imaginea ideala, se revolta si i se impotrivesc. Si daca inainte nu dormeau deloc, acum nu-i mai poti trezi. Desi pana acum erau aspri in ceea ce priveste morala,postul, ascultarea, mersul la biserica, acum iau o atitudine cu totul contrarie, ca si cand ar vrea sa se razbune pe imaginea ideala. Asadar omul ia odata o atitudine fata de imaginea ideala, altadata alta atitudine, dar niciodata atitudinea corecta.

Toate acestea il impiedica pe om sa aiba o evolutie normala in viata duhovniceasca. asadar, trebuie sa fie foarte atent si sa constientizeze imaginea inchipuita pe care a construit-o. Sa o caute, sa o urmareasca in amanunt si sa inteleaga bine ca atata timp cat are aceasta imagine, toate eforturile lui, toate stradaniile si toate noptile nedormite sunt pierdute.

Din pacate omul nu-si da seama usor de aceasta. Face o multime de greseli si nu-si da seama de ele, nu le vede. Prin urmare, nu poate inainta. Dar cand cineva isi da seama ca toate sunt pierdute, poate ca se va hotari, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, sa omoare aceasta imagine inchipuita. "

Arhim. Simeon Kraiopoulos, TE CUNOSTI PE TINE INSUTI?, din Omiliile "O dictatura inlauntrul omului" si "Obstacol in viata duhovniceasca"

Si totusi, cum se poate sparge, practic vorbind, imaginea ideala? Cum se poate iesi din minciuna? Din cate am putut sa constat in mod direct, din mila Domnului, de mare ajutor este lucrarea seminarului iertarii, pe care il gasiti aici. Si un mic exemplu din cat de eficient este acest seminar, intr-un citat dintr-o scrisoare (sesiunea cinci) a unei "seminariste", urmat de raspunsul Maicii Siluana:

"....Și-apoi eu sufăr de mândrie. O boală foarte grea. Și m-am gândit eu într-o zi de ce e păcat să fii mândru. Și mi-a venit un gând că păcatul nu este altceva decât minciună. Și mereu încerc să-mi zic: orice gând de mândrie e o minciună. Și mi-am dat seama că se aplică tuturor păcatelor: de exemplu, dacă răspund răului cu rău, am impresia că mi-am făcut mie un bine, dar e o minciună.

Măicuță, mă gândeam zilele astea ce greu e - mă gândeam, nu simțeam, prin carapace nu se simte mai nimic - să știi niște lucruri, să fii aproape sigur de ele și să nu le simți. Pot să spun cu toată certitudinea că sunt cea mai mare păcătoasă ( și chiar aș avea o mie de argumente), dar nu am căință adevărată. Sunt tare ca piatra, ca să zic astfel. Mi-am creat așa un zid de apărare, m-am străduit să fiu indiferentă și am reușit. Din păcate am reușit.

Cel mai greu mi-e însă să-i iert pe ai mei și... să mă iert pe mine.

Ție Doamne vreau să Îți slujesc și nu acestui stăpân crud care e ego-ul meu. Căci orice aș face el nu e mulțumit. Îmi repetă la infinit cuvinte de care sunt sătulă, cuvinte care mă rănesc. Iar eu aștept un singur cuvânt bun, de laudă din partea lui și nu primesc decât: bine, e bine. Se putea și mai bine. În cel mai bun caz. De cele mai multe ori: rău, rău, rău. Un fel de ochi crescuți în mintea mea care mă supraveghează permanent și care nu mă lasă, să fiu. Îmi reproșează la infinit că sunt inutilă. Îmi spun mereu că nu sunt suficient de frumoasă. Că nu știu să relaționez cum trebuie, că nu mă îmbrac frumos.

Pentru laudele lui îmi pierd liniștea și totuși nu le primesc. Uneori mă privește cu ochii alor mei, alteori cu ochii altor oameni. Îmi strigă că e greșit tot ceea ce fac și că merit să fiu pedepsită. Îmi supraveghează orice greșeală, orice lipsă de atenție, orice moment de absență și de visare. Îmi spune că orice aș face, nu voi fi niciodată îndeajuns de bună. Dar că trebuie să fiu bună cu orice preț. Îmi spune neîncetat că sunt grasă. Că nu sunt normală. Îmi dă ca exemplu oameni invidiați care primesc slavă deșartă, au succes. "Uite, așa trebuie tu să fii". Mă conduce spre bărbați intangibili, cu care n-am nimic în comun. Spre oameni obișnuiți să critice, să judece, în care își găsește susținători.

Îl simt mulțumit rareori și numai când îi dau ceea ce-mi cere: slavă deșartă, ieșit în evidență, succes, numai atunci e mulțumit. Mă critică, mă judecă, mă desființează, iar eu sunt prea slabă să mă opun. Mă trimite să păzesc porcii, căci altă utilitate nu-mi găsește, decât a sta în compania porcilor. "Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea." (Luca 15, 16) Astfel sunt și eu. Căci ego-ul meu nu-mi dă nici măcar iubirea pe care ar arăta-o unui porc. Pentru că nu poate. Pentru că el n-are iubire.

Vin la Tine, Doamne, asemeni fiului risipitor "Tată, am greșit la cer și înaintea Ta și nu mai sunt vrednică să mă numesc "fiica Ta", nădăjduind.

Să vă rugați pentru mine, Măicuță!
A

Copila mea iubită,

Să recitești cât vei putea de des ce ai scris aici pentru că a vorbit Dumnezeu duhului tău!

Încet, încet, mintea ta se va lipi de aceste adevăruri pe care deja le trăiești în mai adâncul tău și viața ți se va schimba după dorul inimii tale.

Nu te grăbi să fii altfel decât ești, și nici să faci mai repede și mai bine (că perfecționismul e o boală grea și aducătoare de chin), ci lucrează mereu cu onestitatea de până acum și cu rugăciune și mari minuni vei mai trăi.

Cu dragoste și rugăciune,
Maica Siluana"

Limitele profesionalismului

"Sunt multe activități, ca să nu le numesc la grămadă meserii că nu toate sunt, în care nu e bine să fim profesioniști până la capăt. Da, sunt bune regulile. Regulile ne ajută să mergem mai departe când, temporar, uităm în ce direcție ar trebui să mergem. Dar să ne trăim viața numai prin prisma conștiinței profesionale care poate să vină și să plece poate fi un lucru nu tocmai potrivit. Sunt multe lucruri pe care le facem care cer pasiune și compasiune. Sunt multe lucruri care cer ca uneori să încălcăm regulile tocmai pentru a putea să facem bine ceea ce avem de făcut. Regulile sunt făcute de oameni iar oamenii au limite cel puțin de exprimare în scris, să zicem, dacă nu ar fi să socotim limite de gândire. Situațiile care apar în viața de zi cu zi pot fi atât de complexe încât nici zeci de mii de cărți de reguli nu ar putea să le cuprindă.

Cum ar fi fost ca Sfântul Ioan Botezătorul să o fi ținut pe a lui că nu are cum să-L boteze pe Hristos, Dumnezeu? Ar fi dat dovadă de profesionalism duhovnicesc, nu? Pentru că, evident, cel mai mic se binecuvintează de cel mai mare și nu invers.

Se cere dreaptă socoteală așadar sau înțelepciune ca să vedem când este nevoie și când nu este nevoie să dăm dovadă de profesionalism. Să vedem când este cazul și când nu este cazul să ne abatem de la conduita profesională pentru a face binele bine."

Citat de aici, unde puteti citi textul intreg.

Scoala duminicala de azi

Azi scoala duminicala de la biserica Sf Ioan Botezatorul va incepe la ora 17. Se va dialoga despre Capitolul 3 al Evangheliei Sfantului Evanghelist Matei. Scop: orice crestin sa poata face in jurul lui activitate misionara, avand la baza cunoasterea adevarata, de la sursa.

Cateva idei din superba predica a zilei (Invierea fiicei lui Iair):

Moartea e de doua feluri:
- adormirea, o trecere catre viata de dincolo;
- moartea sufleteasca, cea legata de inconstienta (sunt printre noi morti vii care nu au reusit sa inteleaga pentru ce traiesc);

Compatimirea nu este intotdeauna utila. Decat sa vorbesti celui pe care il compatimesti astfel incat sa ii rasucesti cutitul in rana(de exemplu obiceiul bocitoarelor), mai bine sa ii fi alaturi in tacere.

Cata vreme suntem vii, toti suntem in situatia de a alege intre bine si rau, dar constient sau nu, alegem in primul rand pentru binele propriu (bine aparent) si nu pentru binele comunitatii. Astfel devenim agresori. Si egoisti. Asta se intampla desi Domnul ne-a daruit tot ce ne era necesar pentru "a trai bine" atat duhovniceste cat si trupeste. Dar noi vrem mai mult. Sau nu mai stim ce sa vrem.

Iair, mai marele sinagogii, a fost corect fata de Iisus. Nu a apelat la intermediari (asemenea celor care l-au trimis pe Iuda), ci s-a dus el insusi sa il cheme pe Iisus.

Minunile sunt pe masura credintei noastre. Iar credinta, pentru a fi adevarata si lucratoare, are nevoie sa creasca intr-o inima curata... curatita de patimi si de neincredere. Noi cerem Domnului sa ne curete inima. Dar e nevoie si de propriul nostru efort, in conlucrare.

Scoala de duminica

La Biserica Sf Ioan Botezatorul din Constanta (zona Pod Butelii) a reinceput scoala de duninica. Dupa ce in perioada anterioara, inainte de vacanta de vara, s-au inclus in cateheza notiuni fundamentale pentru orice crestin, acum s-a trecut la analiza si intelegerea Noului Testament. In fiecare duminica, la ora 16.30 se citeste cate un capitol din Noul Testament si se explica. Astfel parintii bisericii intentioneaza sa-i inarmeze pe crestini pentru a rezista ispitelor contemporane.

Intrebari si raspunsuri cu parintele Daniel Ivan, radio Dobrogea

Azi la Sfanta Liturghie a participat inca un preot, a carei voce ma intrebam de unde o cunosc. Dupa o minunata predica, parintele paroh ni l-a prezentat. Am aflat astfel ca am avut bucuria de a-l asculta si altfel decat la radio sau pe net pe parintele Daniel Ivan de la Radio Dobrogea. Unele din ideile transmise in predica de azi, care mi-au patruns in inima si in minte le-am regasit si in emisiunea pe care am preluat-o mai jos.

Nu suntem mai buni decat nici un alt om din jurul nostru. In orice clipa putem cadea, iar cel pe care avem tendinta de a-l judeca (evalua), intr-o clipa se poate ridica.

Dumnezeu ne iubeste mult.

Sa nu acceptam autosuficienta si superficialitatea. Sa accedem spre sfintenie.


Cuvant dobrogean 24 sept 2010 cu Pr Daniel Ivan
Vezi mai multe video din cultura

De-ale BAC-ului

S-a incheiat si anul acesta bacalaureatul. Unii au invatat, altii s-au stresat, altii au copiat... Fiecare dupa puteri si dupa interes, dupa personalitate si caracter. Am aflat cu mare interes despre un tanar absolvent care la al treilea subiect de la proba scrisa la limba romana, respectiv "Eseu despre particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un basm cult: Povestea lui Harap Alb de Ion Creanga", a fost cu totul original si profund. A scris eseul facand o paralela intre Harap Alb si Iisus Hristos. Waw. Imi pare rau ca un am avut privilegiul sa citesc acel eseu. Nu sunt profesoara de romana, iar lucrarile de la bac nu sunt publice. Dar speram sa aflu ca originalitatea tanarului, de altfel olimpic la matematica, va fi rasplatita. No way... Acel comentariu a fost punctat probabil cu zero sutimi din trei puncte posibile... adica nimic. De ce? De ce sa gandim toti la fel, exprimandu-ne doar in canoanele impuse? Oricum, chiar daca eseul nu a fost rasplatit de comisia care a corectat lucrarile, cu siguranta ca va fi rasplatit de cineva acolo sus...

Mi-am amintit ca Dan Puric a utilizat frumoase basme romanesti cand a prezentat un concert al maicilor de la Diaconesti. Nu e nimic in neregula in a-l cauta si a-l gasi pe Domnul intr-un basm, fie el si cult.

In ziua afisarii rezultatelor, pe messenger, la statusul lui Andrei se putea citi: "Se pare ca nu este nici o paralela intre Harap Alb si Iisus Hristos" Ba da, Andrei, este mai mult decat o paralela... Este o intersectie.

Abonamente la OrthoGraffiti

[ Ce este OrthoGraffiti ]?


Abonează-te la revista OrthoGraffiti până la 20 martie şi poţi câştiga un pelerinaj în Ukraina sau la Sf. Munte Athos!

Pana acum revista OrthoGraffiti se distribuia aproape exclusiv prin licee, foarte putin pe la pangare si librarii ortodoxe. La solicitarea multor cititori din spatiul online dar nu numai, va oferim acum posibilitatea de a face ABONAMENT.

Costul unui abonament:

Pentru Romania
40 RON – pentru 10 numere consecutive
20 RON – pentru 5 numere consecutive

Pentru strainatate
15 EURO – pentru 10 numere consecutive
8 EURO – pentru 5 numere consecutive

Banii se depun in contul S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L.

In RON
RO32BRDE030SV86254530300

In Euro (pentru strainatate)
RO32BRDE030SV86254700300

COD SWIFT: BRDEROBU

Conturile sunt deschise la BRD, sucursala Pitesti

IMPORTANT: Dupa plata, trimiteti numele, prenumele si adresa completa la care doriti sa va fie trimise revistele, pe adresa de mail: og.abonamente@yahoo.com sau prin sms sau apel la numerele de telefon: 0764.665.249 sau 0770.947.524

Pentru detalii, ne puteţi contacta la adresa de mail sau numerele de telefon de mai sus.

PRECIZARI: Taxele de expeditie sunt incluse in pretul abonamentului. Ele vor fi onorate incepand cu luna efectuarii platii, daca banii s-a depus pana la data de 20. Nu dispunem de colectia completa a revistei. Pentru cateva numere mai vechi disponibile, anterioare abonarii, veti discuta separat, via email sau telefon, cu responsabilul nostru. Revista OrthoGraffiti apare deocamdata doar pe perioada anului scolar, de aceea am precizat „numere consecutive”. Puteti face mai multe abonamente pe un singur nume (parohii, fundatii etc.). Puteti face abonament/e si pentru alte persoane (cadou), dandu-ne adresa/adresele unde revista trebuie sa fie expediata.

Va rugam, dati acest link si altor persoane ce ar putea fi interesate de revista noastra: http://www.orthograffiti.ro/abonare/

Laurentiu Dumitru
Editor Coordonator OrthoGraffiti

La multi ani, Dan Puric!

Iti multumesc Doamne, pentru ca in urma cu 50 de ani l-ai daruit acestui neam pe Dan Puric. Pentru ca prin el ne-ai invatat ce este omul frumos, ne-ai aratat cine suntem, ca neam, ne-ai amintit ca avem puterea de a alege intre a fi stanca sau ameoba. Dan Puric mi-a aratat ca poti sa fii smerit in timp ce esti constient de propria ta valoare (ca talanti daruiti de Domnul, nelasati sa se risipeasca).

Recomand cu drag un fragment mai vesel, mai destins, din una din conferintele de la Constanta:


Dan Puric - Cine pe cine educa? 1
Vezi mai multe video din Evenimente »
Si un dans, plin de bucurie:


STEP PE MUZICA POPULARA
Vezi mai multe video Diverse »