Sfantul Efrem cel Nou

CINE ESTE Sfantul Efrem cel Nou?
Sfantul Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – este un Mare Sfant (descoperit recent) al Bisericii Ortodoxe, care este cunoscut in toata lumea atat pentru marea sa putere facatoare de minuni, cat si pentru rapiditatea ajutorului sau, fiind supranumit "Grabnic Ajutator in toate nevoile". Sfantul Efrem cel Nou mai este recunoscut si ca SALVATOR al celor DEZNADAJDUITI si ca OCROTITOR al celor DEPENDENTI de DROGURI.

Sfantul Efrem cel Nou a trait in secolul al XV-lea in Grecia. A vietuit ca monah la Manastirea Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihanitilor de la Nea Makri din Attica, Grecia. Dupa ce a trait 27 de ani in nevointa calugareasca aspra, manastirea de pe Colina Neprihanitilor a fost cotropita de otomani. Turcii au ucis monahii prin decapitare, iar pe Sfantul Efrem cel Nou l-au facut rob si l-au torturat in felurite chipuri, de nenumarate ori, timp de 8 luni. La sfarsit, turcii l-au atarnat cu capul in jos intr-un copac batran, i-au strapuns trupul cu multe cuie (din acelea cu care a fost rastignit Domnul nostru Iisus Hristos pe Cruce), apoi i-au infipt in pantece un taciune aprins. Astfel si-a dat sufletul in mainile Domnului, la data de 5 mai 1426.

Vreme de 500 de ani nu a stiut nimeni de acest Mare Mucenic din Nea Makri, pana pe 3 ianuarie 1950, cand Sfintele sale Moaste – care sunt inmiresmate si pline de har – au fost descoperite prin revelatie de monahia Macaria, stareta Manastirii Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihanitilor (pana la cotropirea ei de catre turci, aceasta manastire era de calugari, iar din secolul al XX-lea – cand a fost restaurata – este de maici).

Dupa descoperirea Sfintelor sale Moaste, Sfantul Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – s-a aratat de nenumarate ori staretei Macaria, altor maici si multor crestini (multi dintre ei nu stiau nimic despre Sfantul Efrem cel Nou), fie sub chipul unui nevoitor cu fata brazdata de multe osteneli, fie purtand vesminte preotesti, fie ca un calugar, marturisind: “Ma numesc Efrem!” si relatandu-le viata sa si chinurile si torturile la care a fost supus pentru marturisirea dreptei Credinte Ortodoxe. Celor mai multi, imediat dupa aratare, Sfantul Efrem cel Nou le-a rezolvat problemele: pe unii i-a vindecat de boli incurabile, altora le-a intarit credinta, pe altii i-a izbavit de primejdii sau de foc, pe multi deznadajduiti i-a mangaiat.

Care sunt DARURILE DEOSEBITE ale Sfantului Efrem cel Nou?
Sfantul Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – este:

1. Mare Tamaduitor
Sfantul Efrem cel Nou a vindecat multi oameni de cancer, diabet, leucemie, paralizie, epilepsie, orbire, dureri de ochi, de cap, de oase, de stomac si de articulatii, polinucleoza, boli ale inimii si ale creierului, hemoragii si multe altele; a ajutat in vremea operatiilor si a salvat de pe patul de moarte. Sfantul Efrem cel Nou a primit de la Dumnezeu o asa de mare putere de vindecare a tuturor bolilor – chiar si a celor asa-zis incurabile – datorita chinurilor cumplite pe care le-a suferit ca Mare Mucenic.

2. Mare Facator de minuni
Sfantul Efrem cel Nou – supranumit si "Sfantul Efrem cel Nou Taumaturgul" ("taumaturg" inseamna "facator de minuni") – a primit de la Dumnezeu puterea de a savarsi minuni uimitoare.

3. Grabnic Ajutator in toate nevoile
Toti oamenii care i se roaga Sfantului Efrem cel Nou cu smerenie, cu credinta si cu dragoste, dobandesc rapid mijlocirile sale. Iata numai cateva dintre minunile savarsite grabnic de Marele Mucenic din Nea Makri. Cu ajutorul Sfantului Efrem cel Nou, unii oameni:
•s-au vindecat de boli incurabile
•au reusit la examene
•au izbandit in procese
•au biruit deznadejdea – Sfantul Efrem cel Nou este, prin excelenta, "SALVATORUL celor DEZNADAJDUITI"
•au fost izbaviti de foc, de inec, din furtuni si din alte primejdii de moarte
•au fost salvati de la sinucidere – Sfantul Efrem cel Nou este, prin excelenta, "SALVATORUL celor DEZNADAJDUITI"
•au rezolvat probleme legate de programe si calculatoare
•au fost izbaviti de droguri – Sfantul Efrem cel Nou este cunoscut si ca "OCROTITORUL celor DEPENDENTI de DROGURI"
•L-au cunoscut pe Dumnezeu.

Sfantul Efrem cel Nou este cunoscut in toata lumea pentru:
•universalitatea ajutorului sau – dupa cum reiese din cartile ce descriu minunile sale (precum si din relatarile numeroaselor persoane care au fost ajutate de Marele Mucenic din Nea Makri), Sfantul Efrem cel Nou poate rezolva toate problemele, indiferent de natura (tipul) sau gravitatea lor, de aceea este supranumit "Grabnic ajutator intru toate nevoile".
•rapiditatea ajutorului oferit – Sfantul Efrem cel Nou le vine grabnic in ajutor tuturor celor care-l cheama cu credinta si dragoste, motiv pentru care este cunoscut ca "Grabnic ajutator intru toate nevoile".

CUM PUTEM PRIMI AJUTORUL Sf. Efrem cel Nou?
Dupa cum reiese din numeroasele marturii (publicate in diverse carti) ale celor care s-au bucurat de ajutorul acestui Mare Sfant Mucenic din Nea Makri, toti cei care au fost ajutati de Sfantul Efrem cel Nou i s-au rugat cu credinta, evlavie si dragoste. Unii i-au citit Paraclisul sau Acatistul, altii (intrucat nu aveau timp si problema trebuia rezolvata urgent) numai l-au chemat din toata inima in ajutor, simplu, fara o rugaciune speciala, ci spunand doar: "Sfinte Efrem cel Nou, ajuta-ma sa... (si spuneau problema pe care o aveau) !". De multe ori, ajutorul Sfantului Efrem cel Nou a venit inainte ca oamenii sa termine rugaciunea catre el sau imediat dupa aceasta.

Alte persoane care aveau probleme mai dificile de rezolvat, i-au promis Sfantului Efrem cel Nou diverse daruri (flori, ceara curata, candele, etc.), iar Sfantul Efrem i-a ajutat la scurt timp dupa ce i-au facut promisiunea. Alti oameni au mers la Manastirea Sfantului Efrem cel Nou din Nea Makri si s-au inchinat la Sfintele sale Moaste sau au fost insemnati cu acestea in Semnul Sfintei Cruci, sau numai au trimis pomelnice, bani, daruri sau haine la Manastirea sa, si au rugat pe maici sa atinga aceste haine de Icoana Sfantului Efrem cel Nou si de Sfintele sale Moaste – sau sa fie insemnate cu acestea in Semnul Sfintei Cruci – si apoi s-au imbracat cu aceste haine astfel sfintite si s-au vindecat imediat de orice boala sufereau.

Dupa ce primiti ajutorul dorit, trebuie sa nu uitati sa-i multumiti Sfantului Efrem cel Nou, iar cei care ii fac promisiuni, trebuie sa nu uite sa le indeplineasca !!!

Sfantul Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – face minuni uimitoare si azi si le va veni intotdeauna in ajutor celor care il cheama cu credinta, evlavie si dragoste, asa dupa cum a marturisit Sfantul Efrem cel Nou insusi unor crestini: “Nu voi inceta sa vin!”.

De ce a fost descoperit ABIA ACUM Sf. Efrem cel Nou?
Sfantul Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – nu a fost cunoscut ca Sfant pana in secolul al XX-lea, deci vreme de 500 de ani nu a fost stiut de nimeni; poate doar cei din generatia de dupa el au mai stiut ca a fost acolo o manastire, iar calugarii ei au fost rapusi de turci. Sfantul Efrem cel Nou, la fel ca cei din obstea lui, a adormit nestiut de nimeni; nimeni nu a stiut chinurile si felul in care a murit, marturisindu-L pe Hristos.

Astfel, Sfantul Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – a ramas ascuns timp de 5 secole, dar a venit vremea sa fie iarasi preamarit de Dumnezeu in timpurile noastre si nu intamplator. Traim intr-o vreme de crunt materialism, in care pacatul a devenit moda, credinta in Dumnezeu s-a racit foarte mult, iar oamenii sunt din ce in ce mai nefericiti si mai stresati, fiind coplesiti de probleme la care nu pot gasi rezolvare.

De aceea, Preabunul Dumnezeu l-a facut cunoscut pe Sfantul Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – in zilele noastre, pentru a ne intari in credinta si pentru a ne ajuta grabnic in toate problemele cu care ne confruntam. Pentru dragostea sa fierbinte pentru Dumnezeu – marturisita prin chinurile ingrozitoare pe care le-a rabdat – Marele Mucenic din Nea Makri, Sfantul Efrem cel Nou, a primit de la Atotputernic o mare putere facatoare de minuni, fiind inzestrat de Creator cu daruri depline, potrivite omului nefericit al zilelor noastre.

Cand este SARBATORIT Sf. Efrem cel Nou?
Sfantul Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – este praznuit de Biserica Ortodoxa de doua ori pe an:
•pe 3 ianuarie – ziua aflarii Sfintelor sale Moaste, si
•pe 5 mai – ziua mortii sale martirice.

Cititi mai multe aici: http://sfantul-mare-mucenic-efrem-cel-nou.blogspot.ro/

Cei mai dragi prieteni

Caseta cu moastele Sf Ierarh Nectarie, aduse de la Iasi

Vesmant al Cuvioasei Parascheva

Moaste ale sfintilor Teodor Tiron si Trifon Romanul, comoara bisericii SF Nectarie din Constanta

Sfantul Nectarie este din nou in vizita la Constanta. Ne putem bucura de prezenta moastelor sale aduse de la Iasi pana luni 19 noiembrie ora 10 dimineata, la Biserica Sf Nectarie (zona pod butelii, in fata fostului sediu Meconst).

Ruga catre Sfantul Pantelimon

Icoana făcătoare de minuni a Sf. M. Mc. Pantelimon, Măn. Russikon (Agiou Panteleimonos monastery), Mt. Athos - via Laurentiu Dumitru

O Mare Mucenice si Tamaduitorule Pantelimon! Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi si nu lasa sa ramana in noi bolile trupesti si sufletesti de care suferim. Vindeca bolile pricinuite de patimile si pacatele noastre.

Bolnavi suntem noi de lene, de slabiciune trupeasca si sufleteasca - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem, o Sfinte Pantelimon...Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mantuirii, pentru pacatele, neputintele si pentru datoriile noastre - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de tinerea in mintea noastra a raului, de manie, de ura, de tulburare - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Tamaduitorule a Sfantului Athos si a intregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mandrie, ingamfare, preamarire, de rand cu nemernicia si netrebnicia noastra - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de multele si feluritele caderi in poftele trupului: in desfranare, in mancarea cea fara de sat, in neretinere, in desfatare - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multa vorbire, de vorbire desarta si de cea savarsita cu judecata - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochii nostri de privirile pacatoase... Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor desarte, a cuvintelor rele, defaimatoare. Ne dor mainile noastre neintinse spre savarsirea rugaciunii si spre fapta cea de milostenie - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care usor se indreapta spre cai ratacite si spre locuintele acestei lumi - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Dar cel mai mult ne dor limba si buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, desarte, urate, de nerostirea cuvintelor de rugaciune, de lauda sau de rostirea acestora cu nepasare, cu neluare aminte si fara de pricepere - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Tot trupul nostru este bolnav. Bolnava este mintea noastra si lipsita de intelegere, intelepciune si de cugetare. Bolnava este vointa noastra care se intoarce de la lucrurile sfinte si se indreapta spre lucruri pacatoase, daunatoare noua si neplacute lui Dumnezeu. Bolnava este inchipuirea noastra, care nu doreste si nu este in masura sa constientizeze atat moartea si suferinta vesnica a pacatosilor cat si Fericirile Imparatiei Ceresti, mania Domnului, patimile lui Hristos pe cruce, rastignirea Lui.O Sfinte Pantelimon, tamaduieste-ne.

Ne doare totul in noi. In neputinta este sufletul nostru cu toate puterile si priceperile lui. In neputinta este trupul nostru cu toate madularele lui. Tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tamaduitorul cel fara de arginti, Doctorul cel mult iubitor si sluga Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Nu ne lasa pe noi in urgia bolilor si neputintelor, ci tamaduieste-ne cu puterea harului tau si vom lauda Preasfanta Treime: pre Tatal, pre Fiul si pre Sfantul Duh, pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor si vom multumi harului tau purtator de vindecari in veci. Amin

Eremei schimnicul

Ruga pentru ploaie

Te cinstim pe tine prorocule al lui Dumnezeu, Ilie, caci pentru ravna ta intru marirea Domnului Atottiitorului, neputand rabda sa vezi inchinarea la idoli si nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai infruntat pe regele Ahab, calcatorul de lege si pentru pedepsirea acestora prin rugaciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pamantul lui Israel, spre a-l indeparta de idolii netrebnici, pentru ca sa se lase de faradelegi si de nedreptati, sa se intoarca spre unul adevaratul Dumnezeu si spre implinirea sfintelor Sale porunci. In timp de foamete, preaminunate, ai hranit pe vaduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugaciune l-ai inviat.

Dupa trecerea timpului de foamete proorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit invechit in pacatosenie si lepadare de Dumnezeu si prin rugaciune foc din cer ai dobandit peste jertfa ta, cu aceasta minune intorcand pe Israel catre Domnul. Pe prorocii cei mincinosi ai lui Baal i-ai rusinat, iar dupa aceea, prin rugaciune, cerul iarasi l-ai deschis si ploaie multa pe pamant ai dobandit, iar pe credinciosii din Israel i-ai umplut de bucurie. Catre tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilinta alergam, noi pacatosii si smeriotii, chinuiti de arsita si seceta : Marturisim ca nu suntem vrednici de mila si de harul lui Dumnezeu; mai curand suntem vrednici pe dreptate de amenintarea aspra a maniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri si jale.

Caci n-am umblat in frica de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci in poftele desfranarii inimilor noastre, si tot felul de greseli fara de numar am savarsit. Faradelegile noastre ne-au intunecat mintea si nu suntem vrednici a ne arata in fata Domnului si a privi la cer. Marturisim ca si noi ca si vechiul Israel, ne-am indepartat de Domnul Dumnezeul nostru prin faradelegile noastre, si de nu ne inchinam lui Baal si altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor si prin poftele noastre slujim idolului; prin patima imbuibarii si a poftelor slujim idolului lacomiei si al trufiei, idolului mandriei si al ingamfarii si mergem pe urmele impotrivirii fata de Dumnezeu prin naravuri rele si slujim duhului pierzator al veacului. Marturisim, ca pentru aceea s-a inchis cerul ai s-a facut ca arama, fiindca s-au inchis inimile noastre in fata milei si iubirii adevarate fata de aproapele nostru.

Pentru aceea pamantul s-a uscat si s-a facut neroditor, fiindca nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne da ploaie si roua, fiindca nu avem lacrimi de umilinta si roua datatoare de viala a eugetului catre Dumnezeu. De aceca s-au vestejit toate bucatele si toata iarba campului fiindca s-a uscat in noi tot gandul cel bun. De aceea s-a intunecat vazduhul pentru ca mintea noastra s-a intunecat de ganduri rele, iar inima noastra s-a intinat de poftele faradelegii. Marturisim ca si tie, proorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Caci tu, om fiind, asemanandu-te noua prin patimi, cu viata ta asemenea ingerilor te-ai facut si ca unul fara trup ai fost inaltat la cer; iar noi prin faptele si gandurile noastre rusinoase, sufletul nostru deopotriva trupului l-am facut. Tu prin post si priveghere i-ai minunat pe ingeri si pe oameni, iar noi ne-am facut robi necumptarii si poftelor.

Tu ravneai la slava lui Dumnezeu, noi insa, ne departam de slavirea Domnului si Creatorului nostru si ne rusinam a marturisi preamarit numele Lui. Tu ai starpit necinstea si deprinderile rele, iar noi ne robim naravurilor lumii potrivnice Domnului mai vartos decat poruncilor Lui si a randuielilor Bisericii. Si cate pacate si nedreptati n-am savarsit noi pacatosii ! Prin pacatele noastre am istovit indelunga rabdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecator s-a maniat pe noi si in mania Lui ne-a pedepsit. Deci, cu indrazanala mare fata de Dumnezeu si nadajduind in iubirea ta fata de neamul omenesc, cutezam a te ruga, marite prorocule.

Milostiv fii fata de noi nemernicii si nevrednicii, roaga pe Atotbunul Dumnezeu sa nu se manie pe noi pana in sfarsit, ca sa ne piarda pentru faradelegile noastre, ci sa ne trimita pamantului insetat ploaie imbelsugata si curata si sa ne daruiasca roada bogata si bunaintocmirea vazduhului; mijloceste mila Imparatului ceresc, dar nu pentru noi pacatosii si nevrednicii, ci pentru alesii robii Lui care nu si-au plecat genunchii in fata lui Baal al lumii acesteia, pentru blandetea si curatia copiilor, pentru dobitoacele cele necuvantatoare si pentru pasarile cerului, care indura din pricina faradelegilor noastre si pier de foame, de arsita si de sete.

Dobandeste pentru noi prin rugaciunile tale bine-placute lui Dumnezeu: duhul pocaintei si al smereniei, duhul blandetii si al infranarii, al iubirii, al rabdarii, al temerii de Dumnezeu si al bunei cinstiri, ca astfel, intorcandu-ne de la caile necinstei la calea cea dreapta a faptelor bune, sa umblam in lumina poruncilor Domnului si sa ajungem la bunurile fagaduite noua, binecuvantand pe Cel fara de inceput Dumnezeu-Tatal, pe iubitorul de oameni Unul-Nascut Fiul Sau si pe sfintitorul Duh Preasfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Despre Sfantul Prooroc Ilie, puteti citi aici.

Pe vremuri, in ziua pe 20 iulie inainte de rasaritul soarelui, se putea vedea pe cer un pom mare si frumos, incarcat cu mere. Venea Sfantul Ilie sa scuture marul, iar ingerii culegeau merele. Imagini si simtiri dintr-un colt de rai, de care se bucurau sufletele curate. Am aflat despre asta de la bunicul sotului meu. Era una din bucuriile "obisnuite" ale copilarie sale. De ziua lui ii spunea mama sa: acum nu am bani sa iti cumpar nimic, dar de Sfantul Ilie te voi duce in varful dealului ca sa vezi merele si ingerii. Si oare ce dar putea fi mai mare decat acesta?

O predica pentru azi si pentru orice zi

Noi stim ca avem trup si suflet, dar mai avem ceva peste ele. Ca sa ne armonizam sufletul cu trupul si viata noastra cu cea a semenilor si cu Domnul, El ne-a mai dat ceva. Harul sau si energia sa necreata, lumina cea neinserata. Fara de care toate se tulbura... pe care noi o avem de la botez, dar o risipim prin pacat si prin ratacire, prin vorbe necugetate. Risipim si pierdem, dar putem primi iar si iar...

Omul cand se roaga si mintea si-o inalta la Domnul si simtirea si-o curateste, atunci sta inaintea Lui si respira primind ceea ce se revarsa asupra sa, primeste un fior prin care se incalzeste si se insufleteste. Harul Lui Dumnezeu izvoraste necontenit din fiinta dumnezeiasca si ni se daruieste noua de la Tatal prin Fiul in Sfantul Duh si ni se impartaseste noua in rugaciune si mai ales in sfanta liturghie.

Rugaciunea noastra e firava si saraca, unita cu neputintele noastre. Ascetii care se roaga necontenit si nu pierd niciodata din minte numele Domnului, au o bucurie mare si necontenita, ei vad lumina cea neinserata pe care au vazut-o apostolii la Schimbarea la Fata.

Puterea coplesitoare este a Domnului si nimic nu ii sta impotriva, oricata lupta pentru putere ar duce oamenii impotriva semenilor lor. Ascultati povestioara din partea a doua a predicii si vedeti cum se poate rezista celor ce se lupta cu noi. Domnul nu ia aminte la sfatul cel viclean, ci priveste catre noi toti cu dreptate dar si cu dragoste.

http://www.radiodobrogea.ro/5454-predica-la-duminica-sf-grigorie-palama-2/

Slujirea adevarului si a dragostei sa fie cel mai important lucru. Cel care inseala va fi inselat si pierde de doua ori, si aici si acolo.

Lumina cea neinserata ii imbraca pe cei sinceri, cei ce renunta la orice viclesug.

Nu fiti slujitori ai iluziilor, nu fiti in slujba unor oameni ci in slujba Domnului. Fiti liberi si discerneti adevarul de mincina.

Sa fie rugaciunea pecetea vietii noaste, sa respiram neincetat prin rugaciune si sa simtim bucuria si lumina.

Ai grija de tine!

Fiecare animal are, prin fire, de la Dumnezeu, Creatorul lumii, instinctul conservarii fiintei sale. De cercetezi temeinic totul, vei vedea ca cele mai multe animale se feresc instinctiv de tot ce le vatama si, iarasi, printr-o pornire naturala, se indreapta sa manance numai ce le este folositor. Noua, insa, Dumnezeu, invatatorul nostru, ne-a dat aceasta mare porunca: sa facem cu ajutorul ratiunii ceea ce animalele fac din instinct; ne-a poruncit ca pe cele savarsite de animale instinctiv, pe acelea noi sa le facem cu luare-aminte si cu o continua supraveghere a gandurilor, ca sa putem pazi cu strasnicie darurile date noua de Dumnezeu: sa fugim de pacat, dupa cum animalele fug de ierburile otravitoare, sa urmarim dreptatea, dupa cum ele cauta iarba cea hranitoare. "Ia aminte de tine insuti", ca sa poti deosebi ce-i vatamator de ce-i mantuitor.

Luarea-aminte este dubla: una, prin care privim lumea inconjuratoare cu ochii trupului; alta, prin care contemplam pe cele nemateriale cu puterea rationala a sufletului. Daca am spune ca porunca "Ia aminte de tine insuti" se refera la functiunea vizuala a ochilor, ne vom convinge indata ca e cu neputinta, intr-adevar, cum ar putea omul sa se cuprinda cu ochiul cu totul pe sine? Ochiul nu poate sa se vada nici pe sine; nu ajunge sa vada crestetul capului, nu vede spatele, fata si nici cum sunt asezate maruntaiele inlauntru. Si ar fi necucernic sa spui ca poruncile Domnului sunt cu neputinta de indeplinit!

Ramane, deci, sa raportam aceasta porunca la functiunea mintii. "Ia aminte de tine insuti", adica: analizeaza-te pe tine insuti in toate privintele! Sa ai neadormit ochiul sufletului pentru paza ta, pentru ca "prin mijlocul laturilor treci"; in multe locuri sunt infipte de dusmanul tau curse ascunse; uita-te la toate cele din juru-ti "ca sa scapi din cursa ca o caprioara si din lat ca o pasare". Caprioara nu cade in curse pentru ca are vederea patrunzatoare. De aceea si numele ei, de caprioara, si 1-a capatat de la vederea ei patrunzatoare. Pasarea, la randul ei, daca e atenta, cu ajutorul aripilor ei usoare zboara mai presus de viclesugurile vanatorilor. Vezi, dar, sa nu pari mai nepriceput decat animalele cand e vorba de propria-ti paza! Pazeste-te sa, nu cazi in curse si sa ajungi prada diavolului, "vanat de el spre a face voia lui".

........

Fii treaz, sfatuieste-te, pazeste cele prezente, poarta grija de cele viitoare! Nu parasi, din pricina lenei, cele de fata si nici nu-ti inchipui ca ai in mana cele ce nu sunt si poate nici nu vor fi. Nu este oare o greseala fireasca la tineri, din pricina usuratatii mintii lor, de a socoti ca au tot ce nadajduiesc? In linistea noptii sau cand au ragaz isi fac planuri irealizabile si cu usuratatea mintii lor, sunt purtati de co1o-colo; isi imagineaza viata stralucita, casatorie bogata, copii multi, batraneti adanci, cinste de la toti oamenii. Apoi, pentru ca nimic nu le poate opri nadejdile, se inalta cu mintea la cele mai marete situatii pe care le pot avea oamenii: isi inchipuie ca au sa aiba case frumoase si mari, pline cu tot felul de obiecte de pret; le inconjoara cu atata pamant cat imaginatia lor desarta poate sa-1 taie din tot pamantul lumii, iar recoltele bogate ale acestor intinse domenii le strang in hambare imaginare. La acestea mai adauga cirezi de vite, multime nenumarata de slugi, demnitati politice, stapanire peste popoare, conducere de ostiri, razboaie, trofee si chiar demnitatea de imparat. Terminand toate acestea, prin plasmuirile goale ale mintii lor, in nebunia lor mare, par ca se si desfata de cele nadajduite, ca si cum ar si fi prezente si le-ar sta la picioare. Acelasi cusur il au si lenesii cand viseaza, desi le este treaz trupul. Potolind dar aceasta ingamfare a mintii si inflacarare a gandurilor, si oprind ca prin frau nestatornicia mintii, Scriptura da aceasta mare si inteleapta porunca: "Ia aminte de tine insuti"! Nu-ti imagina cele ce nu exista, ci intrebuinteaza spre folosul tau cele ce sunt!

Cred insa ca Legiuitorul a dat acest indemn si ca sa smulga un alt cusur omenesc, in adevar, fiecaruia ii place sa se intereseze mai mult de treburile altuia decat de propriile lui griji. Si, ca sa scapam de acest cusur, porunca spune: inceteaza de a te jnteresa de pacatele altuia. Nu mai da ragaz gandurilor sa se ocupe de cusururile altora, ci "Ia aminte de tine insuti", adica: intoarce-ti ochiul sufletului spre cercetarea propriilor tale cusururi. Da, multi oameni, dupa cuvantul Domnului, vad paiul din ochiul fratelui, dar nu vad barna din ochiul lor. Nu inceta deci de a te cerceta pe tine insuti, ca sa vezi daca viata ta merge dupa poruncile Domnului; dar nici nu te uita in jur la ceilalti oameni, ca sa vezi daca ai putea gasi vreo pata la cineva, asa cum a facut fariseul acela nesuferit si ingamfat, care statea si-si dadea dreptate, iar pe vames il defaima, ci cerceteaza-te necontenit pe tine insuti sa vezi daca nu cumva ai pacatuit cu gandul, daca nu cumva limba a alunecat, luand-o inaintea mintii, daca nu cumva ai savarsit cu mainile ceva nesocotit. De vei gasi in viata ta multe pacate - si vei gasi negresit, ca esti om -, spune ca vamesul: "Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosul". Asadar, "Ia aminte de tine insuti"!

DIN OMILII SI CUVANTARI, SF VASILE CEL MARE
Editura Institutului Biblic , 2004

OMILIA A III-A
La cuvintele: "Ia aminte de tine insuti" , poate fi citita intreaga aici.

Moastele Sf Andrei Criteanul la Constanta

Cu prilejul prăznuirii Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, duminica 27 noiembrie, la ora 22.20, sosesc la Constanţa părticele din moaştele Sfântului Andrei Criteanul. Sfintele moaşte sunt aduse din Grecia de o delegaţie clericală condusă de Înaltpreasfinţitul Iakovos, mitropolit de Mitilyne, şi întâmpinate la Catedrala Arhiepiscopală. „Credincioşii îl vor putea cinsti pe Sfântul Andrei Criteanul prin slujbele neîncetate ce se vor oficia la Catedrala Arhiepiscopală începând din noaptea de 27 spre 28 noiembrie, cu Sfânta Liturghie de la miezul nopţii, continuând până marţi seara, 29 noiembrie, ora 16.00, când sfintele moaşte vor fi duse în procesiune spre Peştera Sfântului Apostol Andrei. Aici vor putea fi cinstite până în seara zilei de 30 noiembrie, când se vor reîntoarce la Catedrala Arhiepiscopală, la ora 17.00, unde vor sta până sâmbătă, 3 decembrie“. Pe 29 noiembrie, la ora 18.30, la mănăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei se va oficia slujba Privegherii; pe 30 noiembrie, la ora 8.30, va fi sfinţit Agheasmatarul ridicat deasupra izvorului în care boteza Sfântul Apostol Andrei, iar la ora 9.30, va fi săvârşită Sfânta Liturghie Arhierească de către un sobor de arhierei, pe esplanada amenajată în partea de miazăzi a bisericii mari a mănăstirii Peştera Sf. Ap. Andrei.

Sursa informatiei, cautata dupa anuntul de la biserica.

Sfinte Nectarie, multumim pentru vizita!

Am fost plecata trei zile in delegatie si nu stiam noutatile din Constanta, aveam de gand sa ma opresc la intoarcere pe fuga la Radu-Voda in Bucuresti. Azi, neaparat azi. Dar am primit un email de la Cami cu vestea cea buna despre musafirul de seama din Constanta. Multumesc, Cami.

Constantenii care nu au ajuns azi sa se inchine la moastele Sfantului Ierarh Nectarie Taumaturgul, mai au o sansa pana pe data de 13 noiembrie, ora 14, la Biserica Sf Nectarie de langa fostul Meconst (linia 102, statia facultativa de dincolo de podul de la butelii, inspre CET, pe stanga). Sfintele moaste sunt scoase afara spre inchinare, iar biserica este deschisa si noaptea.

Alaturi de moastele Sfantului Nectarie, aduse de la Mitropolia Modovei si Bucovinei, sunt moastele Sf Mucenic Teodor Tiron, ale Sf Trifon Romanul si vesmantul Sf Cuvioase Parascheva.

Bucurie!

Predica la slujba nocturna a Sf. Nectarie, IPS Teodosie.

Din spusele Sf Ierarh Nectarie:
"Cautati dragostea. Cereti in fiecare zi de la Dumnezeu dragostea. Impreuna cu dragostea vine tot binele si vin toate virtutile. Iubiti, ca si voi sa fiti iubiti de ceilalti. Dati-I lui Dumnezeu toata inima voastra, ca sa ramaneti in dragoste. « Cel ce ramane In iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el » ( I Ioan 4.16).
Aveti datoria sa fiti cu multa luare-aminte la relatiile dintre voi, sa va cinstiti unul pe altul ca niste chipuri sfinte, ca icoane ale lui Dumnezeu. Sa nu cautati niciodata la trup si la frumusetea lui, ci la suflet. Luati aminte la simtamantul dragostei, caci atunci cand inima nu este incalzita de rugaciune curata, dragostea este in primejdie de a deveni trupeasca si nefireasca, este in primejdie sa intunece mintea si sa arda inima.
Trebuie sa cercetam in fiecare zi daca nu cumva dragostea noastra nu izvoraste din plinatatea dragostei noastre pentru Hristos. Cel care privegheaza ca sa-si pastreze curata dragostea, va fi pazit de cursele vicleanului, care incearca incet-incet sa prefaca dragostea crestineasca in dragoste lumeasca."


Sursa text si imagine: www.sfantulnectarie.ro

Sfantul Gherasim

Despre Sfantul Gherasim din Kefalonia, vindecator al bolilor psihice, puteti citi aici:

Sfanta noastra draga cea cu mainile calde

Sfanta Cuvioasa Parascheva pictata de parintele Arsenie Boca

Rugaciunea din acatistul Cuvioasei
Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut toată făptura, nu întoarce faţa Ta de la noi păcătoşii ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumarate, cu nesocotinţă le săvârşim. Noi suntem păcătoşi, netrebnici şi plini de răutate; iar Tu eşti îzvorul vieţii şi al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră a păcătoşilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câştiga milostivirea prin sârguinţa cea de toate zilele, dăruieşte-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv. Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea şi ne întăreşte cu Duhul tău cel stăpânitor, ca din adâncul înimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele tău în veci. Amin.

Staretul Ambrozie de la Optina, model de iubire desavarsita

"A-i iubi pe cei din jur dorindu-le toata fericirea binecuvantata de Dumnezeu si a se stradui sa le ofere aceasta bucurie – aceasta a fost viata si respiratia sa. Si in acest torent al dragostei, pe care parintele Ambrozie il revarsa asupra fiecaruia dintre cei care veneau la el, se facea simtita o mare putere, dincolo de cuvinte si fapte. Era suficient sa te apropii de parintele Ambrozie pentru a simti cat de mult iubeste el, si in acelasi timp, drept raspuns la simtamantul lui, inima celui venit se deschidea, nascandu-se o incredere deplina si cea mai stransa apropiere. In ce chip aparea o astfel de relatie? Este taina parintelui Ambrozie.
...
La parintele Ambrozie puteai gasi raspuns lamuritor tuturor intrebarilor. Lui ii erau incredintate atat tainele cele mai ascunse ale vietii launtrice, cat si cele privitoare la afaceri financiare, la actiuni comerciale, si in gene­ral la orice intentie din viata. Oamenii care nu intelegeau nici staretia, nici pe parintele Ambrozie, nici pe fiii lui duhovnicesti, indrazneau sa-l judece pe staret spunand: „Treaba lui trebuie sa fie sufletul, si nu diverse actiuni. Cel care vorbeste cu el despre astfel de lucruri, nu respecta religia”Insa parintele Ambrozie intelegea foarte bine ca acolo unde se moare de foame, mai inainte de a vorbi de dreptate, trebuie sa oferi paine, daca iti este cu putinta.
...
Oamenii tematori de Dumnezeu si care cautau mantuirea, urmareau cu atentie fiecare gest al parintelui, stiind ca acesta va avea nenumarate consecinte pentru viata lor interioara. Ei cautau ca fiecare pas al lor sa fie binecuvantat de catre duhovnicul caruia isi incredintasera viata lor.

In urma unei astfel de binecuvantari ei aveau constiinta ca aceasta fapta e buna si folositoare, si ca urmare a acestei convingeri faptele lor erau insufletite de curaj, tarie si perseverenta, si in general, se savarseau in linistea sufletului.

Crestinismul are o arie de actiune foarte vasta, cuprinzand toata diversitatea lucrarilor omenesti. Prin aceasta si este mare crestinismul si se demonstreaza poporului lui dumnezeiesc, prin faptul ca e atotcuprinzator. Crestinismul, prin aria sa larga de actiune, binecuvanteaza munca invatatorului, ostasului, medicului, savantului, judecatorului, negustorului, scriitorului, slugii, functionarului, mestesugarului, avocatului, simplului muncitor, pictorului. El proclama drept sfanta orice munca cinstita si invata cum poate fi aceasta implinita mai bine, dupa cuviinta. Acelasi lucru il invata si parin­tele Ambrozie.

In mijlocul racelii si indiferentei unanime si in gene­ral in mijlocul lipsei de interes a oamenilor pentru a vedea si a simti mai departe de propria persoana, viata multora este grea. Simti nevoia de un om caruia ai putea sa-i spui tot ceea ce-ti nelinisteste si-ti impovareaza sufletul, caruia ai putea sa-i descoperi toate gandurile si sperantele, sa-i incredintezi orice taina, pentru ca sa-ti fie mai usor si sa fii mai fericit. Si e de trebuinta ca acest simtamant sa fie impartasit… E nevoie sa ai parte in viata de o privire compatimitoare, de un cuvant bland, e necesar sa constientizezi faptul ca esti iubit si ti se da crezare, simti nevoia de ceea ce se gaseste foarte rar in lume, si anume o inima atenta.

O astfel de inima se zbatea in parintele Ambrozie. El stia ca totul in viata are un pret si urmari. N-a existat nici o intrebare la care el sa nu fi raspuns cu sentimentul neschimbat al binelui si compatimirii.

Textul intreg la Razboi intru Cuvant: Staretul Ambrozie de la Optina, intruparea iubirii desavarsite

Tristetea

"Tristeţea vine din îngâmfare şi de la diavol. Vine din îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre." Cuviosul Ambrozie de la Optina.

Despre Cuviosul Ambrozie, pomenit azi 10 octombrie, mai multe articole pe site-ul Parohiei Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.

Sfantul Grigorie Decapolitul

O ultima bucurie a miniconcediului din vara aceasta a ramas nepovestita. Oare de ce? Am trecut pe acolo pe fuga, dar timpul s-a oprit o clipa in loc...

Veneam dinspre Polovragi, ne-am oprit putin in Targu-Jiu pentru simti infinitul unei clipe. Era planificat apoi doar un mic popas la Horezu, manastirea fiind aproape de sosea. Aveam o anumita ora la care trebuia sa ajungem in Bucuresti, iar manastirile Bistrita si Arnota stiam ca sunt nu tocmai in drum. Nu mai trecusem prin zona de ani buni iar harta era neclara. Si totusi, mi-am amintit ceva, la momentul potrivit. Intotdeauna m-a uimit modul in care sfintii ne indreapta pasii, de la unul catre celalalt, ca sa intelegem ca una suntem sau vom deveni.

In seara de dinaintea inmormantarii parintelui Arsenie Papacioc, pe drumul de intoarcere de la Techirghiol, o colega mi-a povestit despre un concediu petrecut la manastirea Bistrita. Sfantul Grigorie Decapolitul o trezea mereu inainte de miezonoptica si inainte de liturghie atingand-o delicat cu mana pe umar. Am simtit bucurie auzind povestea, dar si o urma de tristete pentru ca atunci cand vizitasem noi manastirea Bistrita, cu aproximativ 15 ani in urma, moastele Sfantului Grigorie erau in pestera, iar pestera nu era in acel moment vizitabila.




Si pentru ca mi-am amintit de seara aceea frumoasa cand ne intorceam de la priveghiul parintelui Arsenie, am stiut ca e suficient sa imi doresc si sa cer. Am privit cu atentie in jur ca sa nu imi scape vreun indicator si cand l-am zarit l-am rugat pe sotul meu sa ma duca si la manastirea Bistrita. Nu aveam timp sa urcam la pestera, dar din fericire Sfantul Grigorie Decapolitul, vindecator de boli grele,ne astepta in biserica.



Multumesc, Doamne, ca mi-ai ingaduit sa ajung acolo! Multumesc, Sfinte Grigorie! Multumesc, parinte Arsenie! Multumesc Ioana, pentru ce mi-ai povestit. Multumesc si dragului meu sot pentru ca a acceptat un mic ocol desi ne grabeam.

Stiu ca multumirile astea poate suna ciudat. Poate ar trebui sa multumesc in inima mea si asa as fi mai sincera. Dar, iertati-ma, acesta e intr-un fel un blog-jurnal, iar mie imi face bine acest tratament, acest exercitiu al multumirii pe care ma straduiesc sa il deprind.

Sfantul Mucenic Hristofor

Am indragit aceasta icoana de pe peretele camerei in care am dormit la manastirea Polovragi. Multumesc celor care m-au ajutat sa il identific in ea pe Sfantul Hristofor. Am citit despre viata sa si tare mi-a placut. Reiau aici o predica a Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kandiotis în Sfânta Biserică a Sfântului Pantelimon de Florina, 9 mai 1970.

"A trăit în epoca lui Deciu (249-251 d.Hr.). Era originar dintr-un ţinut barbar. Strămoşii lui erau canibali, iar el era barbar cu obiceiurile. Era, cum este descris, gigant la trup, cu o putere uriaşă, iar la înfăţişare schimonosit, foarte urât. De aceea şi în icoane unii îl zugrăvesc cu cap de câine, ca şi cum ar fi fost câine. Asta nu e corect. Pentru că nu a avut cap de câine; pictorii au făcut lucrul acesta, ca să arate cât de urât şi diform era.

În jurul vieţii lui există două tradiţii: răsăriteană şi apuseană. Conform tradiţiei răsăritene, într-un război, Sfântul Hristosfor a fost arestat şi luat rob, şi a mărturisit că crede în Hristos. L-au trimis atunci în Antiohia cu o gardă de 200 de soldaţi. Acolo, toţi aceştia s-au botezat de către Sfântul Sfinţit Mucenic Vavila. Apoi l-au adus în faţa împăratului. Acesta s-a înspăimântat de urâţenia feţei lui şi se gândea la modul în care ar putea să-l atragă spre închinarea la idoli. Aşadar, a pus două femei păcătoase, două desfrânate, pe Kallinika şi pe Akilina, să-l atragă. Dar în loc să fie atras de ele, el le-a atras pe ele cu învăţătura lui la credinţa lui Hristos. Desigur, aceste două femei au fost martirizate, fiind străpunse cu frigări pentru Domnul, şi sunt sărbătorite împreună cu el în aceeaşi zi. După acestea, împăratul, mânios din cale afară, a poruncit să-l închidă pe Sfântul Hristofor într-un vas de plumb şi să aprindă pe dedesupt un foc. Dar el a rămas nevătămat. Apoi l-au aruncat într-o fântână. La sfârşit, l-au decapitat şi astfel a luat cununa muceniciei.
***
Conform tradiţiei apusene, pentru că era foarte puternic, toţi se temeau de el. Şi avea un capriciu; spunea că vrea să-l slujească pe cel mai puternic om din lume.

Odată, a trecut prin părţile sale un împărat. Avea putere şi oşti multe. Când l-a văzut Reprovos (acesta era primul lui nume, de barbar), a făcut ochii mari şi şi-a spus în sine: Acesta este cel mai puternic om din lume, voi intra în slujba lui. Astfel, a intrat în garda lui de corp. Unde era împăratul, acolo era şi el.

Într-o zi însă, trecând printr-o peşteră, pe împărat l-a cuprins frica. Tremura ca un copil mic. Reprovos îi zice:

- Ce ai, împărate? Eu sunt aici.

Ce se întâmplase?! În peşteră era un vrăjitor care făcea magie. Şi ceilalţi, care erau în gardă, au zis:

- Vezi? Vrăjitorul este mai puternic decât împăratul, dacă îl face şi pe el să tremure.
- A, a zis Reprovos, adică vrăjitorul are o putere mai mare decât împăratul?
- Desigur, îi zic. Satana guvernează lumea, ridică şi coboară pe împăraţi, este domnitorul lumii. Cine se închină la diavol, devine om mare.
- Ce zici, năucule! Şi eu până acum am avut impresia că împăratul este cel mai puternic.

Îl lasă deci pe împărat, se duce în peştera vrăjitorului şi îi zice:

- Te voi sluji pe tine; eşti cel mai puternic.
- Foarte bine, îi răspunde vrăjitorul. Vino cu mine şi îşi voi arăta toate secretele.

Apoi, Reprovos l-a urmat.

Dar într-o zi, în timp ce treceau printr-un loc, îl vede pe vrăjitor că tremură, cade la pământ, se crispează şi face spume.

- Ce-ai păţit? îi zice.

Unul care se afla acolo îi răspunde:

- Aici este o biserică şi în curtea ei este o chilie, iar în chilie este un pustnic, care are cu el o cruce. Dacă diavolul vede crucea, cade şi se loveşte. De aceea, vrăjitorul se teme de crucea lui Hristos. Hristos guvernează lumea.
- Ce spui? - întreabă Reprovos. Hristos este mai puternic decât împăratul şi decât vrăjitorul?

Pleacă de la vrăjitor şi se duce la pustnic. Îi face o metanie şi îi zice:

- Am venit să mă înveţi religia în care crezi.

Pustnicul s-a aşezat lângă el şi i-a vorbit despre Hristos.

- Lângă tine voi rămâne, zice Reprovos.
- Nu eşti tu de călugăr aici. Te vei boteza să devii creştin, iar apoi te voi trimite să-L slujeşti pe Hristos în societate.
- Şi ce voi face acolo unde voi merge?
- Vei posti.
- Nu pot să postesc. Eu nu mă satur nici cu patru pâini.
- Vei face metanii, vei face rugăciune, vei citi Evanghelia.
- Eu nu ştiu carte.

Atunci pustnicul i-a făcut un semn şi i-a spus:

- Vezi acel râu?
- Da, zice, de multe ori l-am trecut.
- Acolo, pe timp de iarnă, mulţi copilaşi şi bătrâni se îneacă. Aşadar, vei merge acolo şi pe toţi care nu pot să treacă îi vei pune pe umerii tăi şi îi vei trece tu.
- Asta e uşor pentru mine.
- Vei rămâne acolo trei ani şi îi vei ajuta pe cei care sunt în primejdie.

S-a dus la râu şi în toate zilele îşi făcea trupul punte şi îi trecea pe toţi.

Într-o zi, a văzut pe mal un copilaş.

- Ce vrei? îl întreabă.
- Poţi să mă treci dincolo?

Îl ia pe umeri. Dar cu cât străbătea râul, copilul se îngreuia mai mult! Ca şi cum avea o tonă pe el. A asudat şi a pătimit ca să treacă râul.

Atunci a auzit un glas, care-i zicea:

- Cel pe care-L ai pe umerii tăi nu este un copil mic; este Iisus Hristos, Care ţine asupra Sa întreaga lume...

Şi Copilaşul s-a făcut nevăzut.

De atunci, Reprovos şi-a schimbat numele, s-a numit Hristofor (adică purtător de Hristos). Deoarece a purtat, a ridicat pe umerii săi pe Hristos.
***
Iubiţii mei, ce ne învaţă această istorie?

- Că Hristos nu izgoneşte pe nimeni de lângă El, chiar dacă este grosolan şi necivilizat. A luat acest barbar şi l-a făcut sfânt.
- Şi altceva ne învaţă viaţa Sfântului Hristofor. L-aţi văzut pe vrăjitor? Când a văzut crucea, a căzut jos de frică. Şi tu Îl ai pe Hristos? Nu te teme de nimic. Mai presus de toţi este Hristos.
- Mai învăţăm că Biserica noastră nu măsoară valoarea omului în bani. Cât primeşte ăsta salariu? Zic: Primeşte mulţi bani? A, e cineva. Primeşte puţini? E un nimic... „Câţi-primelnici" sunt oamenii astăzi. Ce primea Reprovos? Nimic. Gratuit îi slujea pe ceilalţi.
- De aceea, astăzi sărbătoresc toţi câţi slujesc comunitatea în transporturile în comun, şoferii, conducătorii auto, care îl au ocrotitor în maşini pe Sfântul Hristofor. Toţi aceia care sunt hamali, care ridică în spate greutăţi, câţi sunt măturători de stradă şi gunoieri. Îl consideri un nimic pe gunoier? Însă dacă nu era el, ar fi căzut holera peste oraş.

Credeţi-mă, fraţii mei, am un capriciu. Când vin oameni mari şi tari să mă viziteze, din cauza poziţiei mele, eu stau la birou. Când vin cei smeriţi ai pământului, ţărani, ciobani, muncitori, mă ridic drept, îi invit să ia loc şi discut cu ei. Da, îi iubesc şi îi respect, deoarece se ostenesc. Mâinile lor bătătorite sunt binecuvântate.

Creştinismul nu preţuieşte pe oameni după bani şi după funcţii. În altă parte se află valoarea omului şi această valoare i-a dat-o Hristos.

Vedeţi ce face creştinismul? Ia un barbar, ia un sălbatic şi îl face sfânt, creştin, slujitor al lui Dumnezeu, slujitor al aproapelui. Ia o pietricică şi o face diamant.
Acestea sunt măreţiile lui Dumnezeu. Aceste învăţături ni le dă astăzi Sfântul Hristofor."

Sursa: O viata frumoasa

Hram la Catedrala Arhiepiscopala Constanta

Marţi, 28 iunie, la ora 17.00, Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va oficia slujba Privegherii la Catedrala arhiepiscopală din Constanţa.

Miercuri, 29 iunie, cu prilejul prăznuirii hramului Catedralei Arhiepiscopale „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Înaltpreasfinţitul Teodosie, va săvârşi Sfânta Liturghie, începând cu ora 9.00.

Cu acest prilej, începând cu ora 8.00 va fi adusă icoana Sfântului Serafim de Sarov ce conţine părticele din sfintele sale moaşte, icoană ce va fi dăruită viitoarei mănăstiri „Sfântul Serafim de Sarov” (loc. Ion Corvin, Constanţa) de către Pr. Victor Cereseu, preot slujitor la biserica Universităţii de Stat din Moldova, Chişinău.

Zidită între anii 1883-1885, Catedrala Arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a suferit deteriorări în timpul celui de-al doilea război mondial, fiind restaurată între anii 1946-1950, în timpul Episcopului Chesarie Păunescu şi al Patriarhului Iustinian Marina. A fost repictată în stil neobizantin cu decoraţiuni şi motive naţionale româneşti de pictorul profesor Gheorghe Popescu şi de Niculina Dona din Vrancea. Mobilierul a fost executat după desenele arhitectului Ioan Mincu, la Paris, de către casa André Doré.

Catedrala adăposteşte preţioase moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, aduse din Orientul Apropiat de către Preotul Dimitrie Popescu în anul 1931, moaştele sfinţilor Epictet şi Astion, descoperite la Halmyris în anul 2001, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului (pictată la mănăstirea Durău, în timpul Episcopului Tomisului Gherontie Nicolau, după icoana făcătoare de minuni Prodromiţa, aflată la schitul românesc din Sfântul Munte).

Catedrala are statut şi regim de mănăstire din anul 2002.

După slujbă, absolvenţii Facultăţii de Teologie Ortodoxă vor depune Jurământul de credinţă.

Totodată, va fi lansată lucrarea „Starea religioasă a Dobrogei în decursul vremurilor”, scrisă de primul preot paroh al Catedralei, părintele Gheorghe Rădulescu. Redactată în anul 1904, lucrarea apare în colecţia „Dobrogea creştină”, într-un format revizuit şi reeditat.

Sursa: site Arhiepiscopia Tomisului

Prieteni dragi, care ne cheama

In ziua de praznuire a nasterii celui mai smerit om de pe pamant, Inaintemergatorul Domnului, vizitand biserica cu acest hram am avut o minunata surpriza. Erau aduse spre inchinare moaste dragi, capul Sfantului Haralambie, vindecatorul de boli si parti din moastele Sfantului Procopie, ocrotitorul casatoriei si al familiei(praznuit azi, 25 iunie). M-am simtit intampinata cu mare drag de cei doi sfinti. Sfantul Haralambie a trait pana la 113 ani, varsta la care a devenit mucenic. La moartea sa i-a cerut Domnului ca locurile unde se vor gasi moastele sale sa fie ferite de molime si de foame. Mare dragoste pentru oameni a avut si are in continuare Sfantul Haralambie. Particele din moastele sale se gasesc si in Constanta la biserica Sf Haralambie.

Imi pare rau ca nu am stiut din timp de aducerea spre inchinare a capului Sfantului Haralambie, ca sa anunt ca sa anunt si pe altii.Alta data nadajduiesc ca voi afla la timp, pentru ca voi urmari blogul parohiei Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, pe care vi-l recomand. Gasiti acolo poze si filmulete de la hram, cu sfintele moaste.

Frumosul acatist al Sfantului Haralambie (10 febuarie)l-am postat aici.

Din minunile Sfantului Luca, medic chirurg

Azi il praznuim pe Sfantul Luca, al Crimeii, medic chirurg, care a trecut in Imparatia cea Vesnica in urma cu 50 de ani.

"Monahia Teodora A., de la Manastirea „Nasterea Maicii Domnului” Panorama din Tesalonic, ne-a relatat urmatoarea minune despre vindecarea unui copil din Tesalonic. Micutul Eustathios, in varsta de doar un an, a fost lovit de nemilosul cancer. Afectiunea a fost depistata la nivelul gatului. Acest lucru, pe langa durerile de nesuportat, ii crea probleme la mancare si la respiratie. Starea lui, din cauza varstei fragede, s-a agravat foarte repede.

Parintii vedeau cum se stinge micutul lor vlastar pe zi ce trece, neputand sa-i ofere nici cel mai mic ajutor. Durerea lor era de nesuportat si doar cei care au trecut prin situatii asemanatoare pot sa o inteleaga. Disperati de evolutia sanatatii lui, la indemnul medicilor, s-au hotarat sa-si transfere copilul in Germania, sperand ca acolo vor putea sa-l ajute mai mult.

Exact atunci maica Teodora, care cunostea familia indurerata, le-a vorbit parintilor despre Sfantul doctor Luca (despre care ei nu auzisera) si despre multele minuni pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le facuse si le face zilnic pentru toti cei care ii cer cu credinta ajutorul. Le-a propus sa vina la manastirea noastra, pentru a se inchina la moastele pline de har ale Sfantului Luca.

Intr-adevar, parintii au venit cu multa credinta si cu nadejde in Sfantul sa se inchine la sfintele moaste. Au citit impreuna cu parintii manastirii Paraclisul Sfantului si au luat ulei de la candela care arde langa sfintele moaste. Au plecat de la manastire, lasand sanatatea copilului lor la mila Domnului si a Sfantului. In inima li s-a reaprins speranta... Acum nu se mai simteau singuri, caci aveau alaturi un medic sfant, care stia ce inseamna durerea umana si care, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu pierduse niciodata nici un bolnav sperantele lor nu au fost inselate.

Parintii micutului Eustathios citeau zilnic Paraclisul Sfantului si ii ungeau cu ulei sfintit de la candela gatul afectat. Aceasta, pana cand a venit vremea sa plece in Germania. In spitalul unde a fost internat copilul, i-au facut imediat analize pentru a vedea starea generala a sanatatii lui. Exact atunci a intervenit puterea facatoare de minuni a Sfantului. Analizele erau bune! Copilul nu avea nimic care sa aminteasca sau sa semene cu cancerul! In locul unde se ivise nemiloasa boala, a fost identificata o simpla viroza, care ii afectase gatul. Aceasta ii fu tratata imediat cu o medicamentatie corespunzatoare. Va inchipuiti mirarea medicilor germani in momentul compararii rezultatelor analizelor facute de ei cu cele aduse din Grecia de parintii copilului. I-a cuprins un sentiment de piosenie, neputand sa dea o explicatie logica schimbarii starii sanatatii copilului. Unii dintre ei nu s-au ferit sa-L slaveasca pe Dumnezeu pentru minunata vindecare. Bineinteles ca parintii nu aveau nevoie de interpretari si explicate stiintifice. Erau siguri ca in spatele vindecarii minunate a copilului lor era Sfantul Luca. De atunci, nu au incetat niciodata sa-i multumeasca acestuia.

***

Maica Teodora A., amintita mai sus, este implicata si in alta minune a Sfantului Luca.

Nepotul Gheorghiei A., din Tesalonic, politist de meserie, s-a imbolnavit de cancer la cap. Tumoarea maligna ii provoca dureri chinuitoare si cei care stiu despre astfel de lucruri cunosc faptul ca, dincolo de durerile de cap, acest tip de cancer provoaca tulburari psihice sau chiar instabilitate comportamentala, in cazurile cele mai grave. Nu este deci greu sa intelegem in ce situate ajunsese domnul Gheorghios. Analizele, ale caror rezultate se dovedisera deja ingrijoratoare, trebuiau sa fie continuate si in etapele urmatoare. Atunci, la insistentele maicii Teodora, au hotarat ca intreaga familie sa viziteze manastirea noastra pentru a se inchina la moastele Sfantului si a-i cere ajutorul.

La manastire ii asteptau Inaltpreasfintitul si Parintele Staret, care cunosteau familia A. inca de pe vremea cand Inaltpreasfintitul era diacon in Tesalonic. Au cantat cu totii Paraclisul Sfantului Luca si, dupa ce s-au inchinat la sfintele moaste, au luat putin ulei de la candela Sfantului. S-au rugat cu multa durere si credinta la Sfantul doctor si au plecat cu speranta in ajutorul sau. Aceasta credinta si reinvierea nadejdii in Dumnezeu era ceea ce astepta Sfantul pentru a „intra in actiune” si a oferi vindecarea incercatului bolnav si familiei lui.

Cand s-au intors in Tesalonic pentru a continua analizele care indicau evolutia cancerului, au constatat, spre surprinderea tuturor, disparitia totala a tumorii. Sfantul daruise inca o data bucuria si zambetul pe buzele unui om indurerat, dupa cum facuse si in timpul vietii cu toti acei fericiti pacienti care s-au invrednicit sa primeasca din mainile lui tamaduitoare ajutor si vindecare.

***

Un lucru asemanator i s-a intamplat si domnului Antonios M. din regiunea noastra, tata a cinci copii, caruia de ani buni ii aparuse o tumoarea la ceafa. Durerile provocate de tumoare erau foarte mari si a fost nevoit sa se adreseze multor medici. Parerile lor insa erau impartite. Unii medici il sfatuiau sa apeleze la interventia chirurgicala, pentru a i se extirpa tumoarea. El se temea sa o deranjeze, pentru a nu i se inrautati situatia si mai mult, stiind ca, intr-adevar, tumori asemanatoare au provocat reactii neasteptate si au evoluat imprevizibil, ducand chiar la pierderea vietii. Altii, in schimb, l-au sfatuit sa faca o serie de analize generale si sa se supuna unui tratament medicamentos.

Neputandu-se hotari ce sa faca, domnul Antonios, chiar daca suferea din cauza durerilor, refuza de ani de zile interventia chirurgicala, multumindu-se cu faptul ca de la un moment dat tumoarea parea ca nu mai creste. S-a alarmat insa atunci cand a observat ca o tumoare asemanatoare i-a aparut sub brat. Este un simptom foarte grav, care indica disfunctionalitatea ganglionilor limfatici si, prin urmare, de cele mai multe ori, aparitia cancerului. Medicii au insistat de aceasta data pentru interventia chirurgicala urgenta, mai intai la tumoarea de la ceafa, care se marise periculos de mult.

Frica enorma resimtita de domnul Antonios si de familia sa in aceasta situatie era absolut justificata. Intamplarea facea ca, din cauza serviciului sau, acesta sa fie un vechi colaborator al Bisericii, sprijinind cu dragoste lucrarea filantropica si pastorala a Sfintei Mitropolii. In felul acesta, din fericire, traiul printre preoti l-a facut sa-si cultive credinta. Participa la slujbe si avea duhovnic. Cand lucrurile au luat o intorsatura periculoasa, a cerut ajutorul duhovnicului. Acesta l-a sfatuit sa nu se teama, ci sa aiba nadejde in Dumnezeu. I-a vorbit si despre Sfantul Luca, a carui putere vindecatoare o cunostea, si au hotarat sa mearga impreuna la Inaltpreasfintitul pentru a-i cere binecuvantarea de a se inchina la sfintele moaste (era perioada imediat urmatoare aducerii moastelor Sfantului Luca si, intrucat inca nu se facuse o racla corespunzatoare, acestea nu erau scoase in mod sistematic spre inchinare). Inaltpreasfintitul a raspuns cu multa dragoste la cererea colaboratorului si protejatului parintelui Antonios si le-a fixat o intalnire in dupa-amiaza aceleiasi zile, la manastirea noastra.

Intr-adevar, dupa-amiaza, domnul Antonios si duhovnicul sau au venit la manastire. Parintele Staret ii astepta cu moastele Sfantului Luca in biserica. Au asezat racla din lemn, care adapostea provizoriu sfintele moaste, in fata icoanei Panaghia Dovra. Dupa ce au cantat cu multa evlavie Paraclisul Sfantului, au insemnat in semnul crucii cu sfintele moaste cele doua tumori.

Dupa cum s-a vazut ulterior, atunci au primit harul lui Dumnezeu de la Sfantul, pe masura credintei lor. La zece zile dupa vizita d.lui Antonios la „cabinetul” Sfantului, s-a petrecut urmatorul fapt minunat: intr-o noapte in timp ce domnul Antonios dormea alaturi de sotia sa, a simtit ca perna ii era foarte umeda. S-a ridicat putin si a vazut-o plina de sange. Si-a dus in mod automat mana la ceafa si a realizat ca sangele provenea de la locul tumorii, care disparuse! Si-a trezit sotia si aceasta, dupa ce mai intai s-a mirat de disparitia tumorii, a observat spre si mai marea ei uimire ca in locul tumorii nu ramasese nimic altceva decat cicatricea unei incizii chirurgicale de aproximativ trei centimetri! Era clar ca Sfantul le ascultase rugaciunile si – ca si in alte cazuri cand a facut minuni - l-a operat pe domnul Antonios in timpul somnului, lasand cicatricea sa-i aminteasca de interventia sa. A doua tumoare de sub brat a disparut fara nici o urma care sa aminteasca de existenta ei!

In ziua urmatoare, cineva ne-a sunat la manastire pentru a ne face partasi bucuriei celui pana atunci bolnav. La telefon era duhovnicul domnului Antonios, care l-a informat pe staret despre cele intamplate si cum disparusera cele doua tumori, ca prin minune! Si, cu adevarat, era o minune. Inca o minune a credintei noastre ortodoxe, care nu a incetat si nici nu va inceta sa arate pe de o parte oameni credinciosi, care cer cu multa incredere mangaiere de la Dumnezeu si pe de alta, sfinti minunati care vin in ajutorul oricarui frate de-al lor indurerat, ca adevarati „semeni” pomeniti in Evanghelie.

Minunile facute bolnavilor de cancer nu au incetat si se pare ca nici nu vor inceta sa existe.

***

Vineri, 10 iunie 2005, la amiaza, cu putin timp inainte de a se inchide birourile de la Sfanta Mitropolie, l-a vizitat pe Inaltpreasfintitul o doamna din Veria care, cu mare emotie, i-a povestit despre minunea pe care o facuse Sfantul Luca in familia ei, si mai exact sotului.

Cu cateva luni in urma, sotul acesteia, Ioannis E., a observat marirea volumului ganglionilor limfatici in zona gatului, lucru care ii provoca mari dureri, chiar si la cele mai mici miscari sau la o simpla inclinare a capului. Cancerul evolua fulgerator si in curand analizele au aratat existenta a inca unei tumori la gat, precum si a alteia, in regiunea abdominala. Pentru familie, lovitura era foarte mare. Viata ei s-a schimbat radical. O neagra deznadejde si o stare de nervozitate puternica a inceput sa puna stapanire pe toate. Buna sotie, indurerata de starea sotului ei, care suferea din ce in ce mai mult, a inceput sa se roage Sfantului Rafail (despre ale carui minuni auzise) sa-i fie mila de tovarasul ei de viata si sa-l vindece. Intr-o noapte, s-a visat intr-un loc plin cu flori, cu o bisericuta, prin fata careia, trecea un drum. Dupa putin timp, l-a vazut coborand pe un cleric in varsta destul de robust, cu parul alb si cu infatisarea putin aspra. S-a apropiat de sotul ei, l-a privit si dupa ce l-a mangaiat pe cap, i-a spus cu dragoste sa nu se nelinisteasca, pentru ca totul va fi bine. Aceasta femeie evlavioasa a crezut ca preotul care ii ascultase rugaciunile si se grabise sa-l mangaie pe sotul ei era Sfantul Rafail (chiar daca observase ca nu-i seamana deloc).

In acele zile, o prietena care stia despre problemele de sanatate ale sotului ei a vizitat-o si i-a propus sa vina la manastirea noastra unde, auzise ea, se aflau moastele unui sfant rus care facea multe minuni. Femeia a ascultat sfatul bunei sale prietene, dar ii venea greu sa-i spuna sotului, de frica sa nu-l cuprinda deznadejdea, dar si pentru ca nu cumva el sa afle cat de grava era situatia. Cauta o ocazie potrivita pentru a-si indeplini scopul.

Astfel, intr-o zi cand trebuia sa mearga in satul ei, Raha (situat pe un mic versant muntos la sud de Veria), i-a cerut sa treaca si pe la manastire, pentru a se inchina si a aprinde o lumanare. Sotul ei a refuzat, enervat ca, in timp ce el avea dureri, ea dorea sa se plimbe. Cand au ajuns in locul unde trebuiau sa coteasca la stanga, catre Rahi, acela, fara sa spuna nimic, a luat-o cu masina la dreapta, spre Manastirea Panaghia Dovra.

Imediat ce au ajuns la manastire si au coborat din masina, s-au indreptat spre biserica. Femeia a inceput sa se simta ciudat. Si-a amintit de visul ei. Locul era exact cum il visase ea. S-a mirat, dar nu i-a spus nimic sotului. Cand au intrat in biserica, a observat cu surpriza micul iconostas care se gasea in partea dreapta. In icoana de pe el a recunoscut chipul clericului pe care il vazuse si un strigat necontrolat de uimire a iesit din gura ei. Dar cine era acest sfant? Nu-l cunostea. S-a apropiat cu evlavie si a citit urmatoarele cuvinte: „Sfantul Luca doctorul”. Abia atunci i-a descoperit sotului ei totul si cum acel sfant necunoscut a vizitat-o si a asigurat-o ca toate vor merge bine.

Au sarutat icoana Sfantului cu frica de Dumnezeu si cu evlavie si au cerut sa se inchine la moastele lui. Au facut semnul crucii cu racla deasupra tumorii de la gat si, cu nadejde in Sfantul, au plecat spre satul lor. Vedeti, fratilor, cat de mare si de rapida a fost interventia Sfantului nostru facator de minuni! Distanta de la manastire pana in Rahi poate fi strabatuta in douazeci, cel mult douazeci si cinci de minute. In acest interval de timp toate s-au schimbat.

Cand au ajuns la casa parinteasca a femeii, afara ii astepta mama ei. In timp ce-i saluta, aceasta a observat ca tumoarea de la gatul ginerelui se micsorase. I-a spus imediat:„Bre, copilul meu, parca a mai dat un pic inapoi umflatura!”.

Atunci el si-a dus mana la tumoare (lucru de neinchipuit pana atunci, intrucat, dupa cum am mai spus, orice atingere ii provoca durere) si a constatat, intr-adevar, nu numai ca se micsorase, ci si ca nici macar nu-l mai durea! S-a intors plin de bucurie si de evlavie catre sotia sa si, impreuna, i-au explicat soacrei lui ce se intamplase si cu totii L-au slavit pe Dumnezeu pentru grabnicul Lui ajutor.

Seara a trecut in liniste, fara nici o problema, lucru ce nu se mai intamplase de multa vreme. Nu au mai fost necesare calmantele puternice care-i fusesera prescrise. Pe tot cuprinsul noptii mintea si rugaciunea lor au fost orientate spre salvatorul pelerinaj pe care il facusera in dupa-amiaza zilei precedente la sfanta noastra manastire, unde s-au invrednicit de vindecarea miraculoasa de boala nemiloasa care ii necajise atat de mult.

In ziua urmatoare – in care urma sa inceapa chimioterapia – au mers la medicul lor, la spitalul Papagheorghiu din Tesalonic, care a constatat ameliorarea situatiei. A intrebat, curios, ce se intamplase. Pacientul i-a raspuns cu recunostinta ca singurul lucru pe care il facuse a fost invocarea ajutorului colegului sau, a Sfantului Luca Doctorul. Cu toate acestea, au stabilit ca este bine sa inceapa procedurile de chimioterapie. Spre surprinderea tuturor, chiar dupa a doua sedinta de chimioterapie, rezultatele tomografiei computerizate indicau retragerea suta la suta a tumorii! Cu alte cuvinte, cancerul disparuse!

Mare este numele lui Dumnezeu, a Celui slavit prin lucrarile sfintilor Sai care, cu ajutorul Sau, nu au incetat si nu vor inceta sa vina grabnic in intampinarea tuturor celor indurerati si a celor aflati in tot felul de nevoi!

***

Familia domnului Nikolaos A., medic din Veria, are de relatat o minune infaptuita in cadrul ei.

Copilul cel mai mic al domnului Nikolaos A., care poarta acelasi nume, in varsta de opt ani pe cand avea loc intamplarea de mai jos, si-a fracturat mana in timpul unui accident. Fractura nu era simpla. Osul bratului se rupsese in lungime aproape total, cu exceptia catorva milimetri de la capat. Copilul suferea dureri ingrozitoare care, din cauza varstei lui fragede, deveneau inca si mai mari, pentru ca un copil de opt ani isi controleaza mai greu miscarile.

Marea problema insa nu era asta. Reabilitarea mainii parea un lucru nu dificil, ci aproape imposibil. Medicii, dupa ce au examinat radiografiile, i-au pus lui Nikolakis o atela care sa-l ajute cat de cat. Stiau din experienta ca acest gen de fracturi nu se vindeca de la sine, ci necesita interventie chirurgicala pentru ca, in locul fragmentelor rupte, sa fie fixate tije metalice de legatura. Ca urmare a acestui lucru, mana copilului nu se mai putea dezvolta normal, odata cu cealalta (tijele fixate ar fi facut ca mana sa ramana la lungimea de atunci). Astfel, copilul ar fi prezentat, pe toata perioada cresterii, o malformatie la mana accidentata si ar fi avut de suportat multe dureri.

Asa gandeau medicii cand i-au fixat, dupa cum am mai spus, atela – fara sa se astepte la nimic deosebit – si au lasat sa se scurga cateva zile pana sa reexamineze manuta suferinda, pentru ca mai apoi sa recurga la interventia chirurgicala. Familia micutului Nikolakis era suparata, nu atat din cauza accidentului in sine, cat din cauza evolutiei sanatatii si a viitorului copilului lor. Cu siguranta, o mana deformata (aproape pana la infirmitate) nu este chiar cel mai bun lucru pentru un copil, apoi adolescent, tanar etc. Si nu vorbim numai din punctul de vedere al sanatatii. Va imaginati problemele legate de miscare, studiu, munca, familie… Nimeni nu poate realiza ce traume poate lasa un asemenea eveniment in mintea unui adolescent sau a unui tanar. In multe astfel de cazuri apar complexele de inferioritate, care determina, la randul lor, un comportament greu de prevazut si de controlat.

Aceasta situatie deplorabila ii preocupa pe toti, mai putin pe micutul Nikolakis care, copil fiind, nu parea sa fie partas la gandurile negre ale celor mari. Poate ca in sufletelul lui de copil exista „informatia” ca, in cele din urma, totul va fi bine. Asa a si fost. Cateva rude care auzisera de Sfantul Luca au vorbit cu parintii si i-au sfatuit sa viziteze manastirea, pentru a se inchina la moastele Sfantului si pentru a-i cere ajutorul. Cu toate ca in vremurile noastre dominate de ratiune, asemenea sfaturi ar putea parea daca nu hilare, cel putin depasite, parintii lui Nikolakis au hotarat sa le puna in aplicare. Astfel, au mers la manastire, unde au cerut sa se inchine Sfantului. Au sarutat sfintele moaste cu emotie si s-au rugat cu credinta sa fie ajutati.

In clipa in care micutul Nikolakis se inchina la sfintele moaste, a simtit ca se intampla ceva cu mana sa, sub atela. A simtit o miscare puternica, de parea i s-ar fi pus ceva la loc, cu un usor zgomot chiar. Imediat le-a spus parintilor. Acestia s-au mirat, fara sa dea insa prea multa importanta, nu din lipsa de nadejde in ajutorul Sfantului, ci pentru ca nu-si puteau inchipui ca ar putea veni atat de repede in ajutor, fara sa fie nevoie de o interventie medicala.

Dupa cateva zile, au mers iarasi la doctor, pentru a vedea ce se va intampla cu fisura care credeau ei ca mai persista. Rezultatele analizelor si ale radiografiilor au aratat ca mana copilului s-a reabilitat total! Osul se prinsese pe toata lungimea lui si nu mai era nevoie de nici o interventie sau tratament. Ciudatul eveniment a provocat multa mirare si nedumerire. Dar pentru familia lui Nikolakis totul era clar. Era vorba despre interventia minunata a Sfantului, care a luat parte la durerea si la nelinistile lor si, transcendand legile firii si limitele umane, a daruit sanatate copilului lor”.

(Arhimandrit DIONISIOS ANTHOPOULOS, “Povesteste ce a facut Sfantul pentru tine… Viata si minunile Sfantului Luca Doctorul, Arhiepiscopul Simferopolului“, Editura Doxologia, 2009)

Mai multe minuni ale Sfantului Luca se pot citi online aici. Despre viata Sfantului Luca, aici. Cuvinte de mangaiere de la Sfantul Luca si acatistul, aici.

Imparatul Constantin si spiritul legilor sale

Am spicuit ceea ce m-a impresionat din predica de azi, pentru ca este prima oara cand, datorita acestei predici, m-am simtit aproape de marii imparati intocmai cu apostolii.

Imparatul Constantin spunea:

Sa dobanditi cunoasterea adevaratului Dumnezeu!
As vrea ca nimeni sa nu mai fie infricosat!
In orice clipa voi multumi lui Dumnezeu!
Stapanirea nu este a mea ci a Lui Dumnezeu cel viu!

Sa fiti bucurosi, sa fiti fericiti. Si daca cineva nu este fericit, nu este vina lui Dumnezeu.El pe toti ne iubeste si tuturor ne da darurile Sale.Si pe toti ne asteapta sa fim cu El si la El venind sa nu ne lipseasca bucuria si lumina sufletului. Tristetea vine din pricina necredintei, a lipsei de rugaciune, a lipsei dragostei.Ca cine nu iubeste pe Dumnezeu si nu-si iubeste semenii n-are pace si bucurie in suflet.Numai acela care crede in Dumnezeu si Il iubeste si vede pe semeni ca pe fratii sai, acela se bucura pururea de Dragostea Lui Dumnezeu, de prezenta Lui, de imbratisarea Lui.

As fi foarte intristat ca cineva sa se teama de ceva in imperiul acesta. Sa nu se teama nimeni de nimic.

In vremea imparatului Constantin oamenii se bucurau, erau liberi, credeau.

Nobletea, credinta si bucuria sufleteasca a imparatului veneau de la mama sa Elena, care era o mama crestina. Imparatii Constantin si Elena sunt pilda de conducere, de buna chivernisire pentru domnitorii romani crestini. Azi sfintii imparati sunt prezenti in casele noastre, daca ii chemam. Sa-i chemam zilnic, pentru ca ei sa nu se indeparteze de "cetatea" noastra, sa o apere si sa o tina in evlavie.

Predica intreaga poate fi ascultata pe pagina Radio Dobrogea.

La multi ani celor ce poarta numele imparatilor Constantin si Elena, La multi ani constantenilor, al caror oras a fost "botezat" cu numele imparatului Constantin. Asemenea lui, sa nu ne temem de oameni ci doar de Dumnezeu si sa multumim Domnului pentru toate.

Pentru poze ii multumesc Nicoletei.(Cami)

Carti si scrisori (Sf Antonie cel Mare)

1.În Alexandria existau înţelepţi, care citeau multe cărţi. Aceştia au auzit de faima sfantului Antonie şi nu pricepeau cum un analfabet reuşise să ajungă la astfel de măsuri. S-au dus deci şi l-au aflat în pustie. Îl întreabă:

- Noi ne ostenim citind pe Platon, pe Aristotel, pe atâţia înţelepţi. Tu ce cărţi citeşti?

- Eu, zice, studiez cărţile pe care voi nu le băgaţi în seamă.

- Care sunt aceste cărţi?

- Sunt cărţile lui Dumnezeu care se află înaintea noastră. Prima carte este soarele care ne luminează ziua, ne încălzeşte, ne dăruieşte viaţă. „Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale”. „Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat lumina…” (şi până astăzi, într-adevăr, ştiinţa nu şi-a spus ultimul cuvânt, ci încă studiază soarele). Altă carte este luna cu lumina ei smerită din timpul nopţii. O carte este şi pământul pe care locuim. O carte este marea cea mare şi nesfârşită. O carte sunt râurile, carte sunt plantele şi arborii, carte animalele şi păsările, carte toate acestea de la cele mai mici până la cele mai mari. Carte este natura. Acestea sunt, zice, cărţile pe care le citesc şi le studiez. Şi mă minunez şi zic şi eu: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti singurul Dumnezeu care faci minuni” (Psalmul 76, 14-15).

Au rămas uimiţi şi au plecat gânditori.


2.Faima Marelui Antonie a ajuns până la Constantinopol. Constantin cel Mare s-a minunat de el şi i-a trimis o scrisoare. Când a ajuns scrisoarea în pustie ucenicii îi spuneau:

- Cât de mult îl preţuieşte împăratul pe dascălul nostru!

Marele Antonie a spus:

- Vă minunaţi că un împărat pământesc mi-a trimis o scrisoare? Să vă minunaţi că Împăratul celor ce împărăţesc şi Domnul celor ce domnesc, înaintea Căruia toţi împăraţii sunt un zero, ne-a trimis scrisoare. Şi scrisoarea lui este Sfânta Scriptură. O citim oare cu un interes asemănător?

Mi-amintesc că, atunci când ca preot militar mă aflam şi eu într-un post de pază, am văzut din spate, fără să mă fi zărit cineva, un soldat care citea ceva şi plângea. M-am apropiat de el. Ce citea? Primise o scrisoare de la mama lui. Deci precum acesta, dar şi noi toţi, când primim o scrisoare de la o persoană iubită, o citim şi o recitim, într-un mod asemănător, zice Marele Antonie, trebuie să citim – şi să împlinim – Sfânta Scriptură.

Alte intamplari din viata Sfantului Antonie cel Mare aici.

Sf Grigorie al Nyssei

"Daca voim deci sa-I aducem lui Dumnezeu cererea pentru mila si iertarea Lui, sa înzestram constiinta noastra cu îndrazneala, facând din viata noastra o sustinatoare a acestor cuvinte si sa spunem cu adevarat: „Si noi am iertat datornicilor nostri".

Sf. Grigorie al Nyssei - Despre Rugaciunea Domneasca

"Dar mie mi se pare ca e bine sa cercetam si nebunia patimii mândriei, pentru ca aceasta fericire sa ne fie usor de dobândit, întrucât si smerita cugetare se dobândeste cu multa usurinta si fara oboseala. Caci, precum cei mai priceputi dintre doctori, scotând la iveala pricina bolii, biruiesc apoi usor boala, asa si noi dând pe fata gaunosia celor ce se falesc, ne facem usor de strabatut calea smeritei cugetari.
....................................................................................
Voiesti sa stii cine e sarac cu duhul? Cel ce a dat bogatia trupeasca în schimbul bogatiei sufletului, cel ce s-a saracit pentru duh, cel ce s-a scuturat ca de o povara de bogatia pamânteasca, încât ajuns usor si aerian, e rapit de cele de sus, cum zice Apostolul, „calatorind împreuna cu Domnul, în nor"(1 Tes. 4, 16).
....................................................................................
Deci fericit cu adevarat este cel ce se foloseste de vrajmas ca de un ajutor în înaintarea spre bine."

Sf. Grigorie al Nyssei - Despre Fericiri

Sigur, citatele sunt usor de rasfoit, dar tare frumos scrie Sfantul filosof Grigorie si gustul acestei frumuseti nu poate fi simtit doar din citate. Bucuria unei asemenea lecturi am descoperit-o aici:
Sf Grigorie de Nyssa, Scrieri I