Manastirea Caraiman (3) "Doamne, intoarce la bunatate si la rugaciune pe vrajmasii mei!"

Am calatorit in duminica ortodoxiei.
Am promis cu ceva vreme in urma ca voi scrie despre ultima deplasare prin tara. Planul era sa plecam sambata din Constanta spre Cluj, dar n-a iesit conform planului. Cu strangere de inima si fara a apuca sa cer binecuvantare, am pornit la drum lung dimineata devreme, cu intentia de a face o escala la o biserica intalnita in cale. Si daca tot trebuia sa aleg o singura escala si o singura biserica, am mers intins spre Busteni.Mi-era dor de locul acela, unul din locurile indragite si binecuvantate de Maicuta Domnului, de bradul cu 5 laturi inconjurat de Paraclisul Maicutei.

Cand am ajuns acolo, din biserica supraaglomerata se auzea deja predica. Dar nu e niciodata prea tarziu, Domnul ne primeste, pana in al 12-lea ceas. Pentru ca aveam putin timp la dispozitie (sotul ma astepta in masina) nu stiam cu ce sa incep.Pasind in curtea manastirii si amintindu-mi cum si pentru ce m-am rugat ultima oara in Busteni am inteles deodata raspunsul la rugaciune al Maicutei Domnului. (Imi spunea odata o draga prietena "on-line" ca Maicuta Domnului e subtila). In saptamana petrecuta in noiembrie trecut in Busteni, ma rugam pentru fiica mea cea mare, studenta in anul intai la medicina veterinara (meseria pe care si-a dorit-o din anii copilariei), ma rugam sa-i lumineze bunul Dumnezeu mintea ca sa-si poata lua cu bine primele colocvii. Avand timp disponibil mai mult decat acasa, si fiind scutita si de grijile gospodaresti, ma rugam mai mult decat de obicei si mai in liniste. Raspunsul oarecum imediat a fost ciudat. Fiica mea a inceput sa se simta rau (fizic si psihic), am inceput sa umblam prin doctori si astfel a lipsit mult de la scoala si a ajuns la concluzia ca nu poate continua, ca nu mai suporta viata in Bucuresti...ca e nevoie sa renunte la vis...visul ei dintotdeauna. Sigur, am fost data peste cap de hotararea ei, ma durea decizia ei, ma durea durerea ei (durerea renuntarii la vis) dar n-am avut alta solutie decat sa incerc sa o inteleg si sa o sustin...Si tocmai azi, inainte de a ajunge la manastire, primisem un superb mesaj de la ea. Mesaj care m-a facut fericita si m-a facut sa inteleg ca Domnul imi raspunsese la rugaciune...altfel decat cerusem, dar mai mult decat cerusem...Fetita mea, care fusese o rebela, este pe cale de a se regasi pe sine, de a-si descoperi talantii cei adevarati...Slava Tie Doamne! Multumesc, Doamne!

Parintele Gherontie nu era disponibil, dar nu m-a tulburat acest lucru, stiam deja ca e clarvazator si ca rugaciunile ii sunt auzite( isi va aminti de mine cand va citi pomelnicul si va intelege ca ii multumesc). Am lasat pomelnic pentru vii. Apoi nu ma mai induram sa ma despart de "silueta" delicata a Maicii Domnului, care se zareste in sectiunea unui ciot al bradului, la ramura ce fusese taiata de parintele Gherontie pentru a atarna acolo toaca. Am vazut un om in apropiere si i-am aratat-o pe Maicuta, i-am spus povestea bradului si a manastirii. In inima am simtit deodata o caldura si o mangaiere de nedescris. Maicuta era acolo.Mi-a mangaiat inima, si apoi m-a indemnat sa las pomelnic si pentru cei adormiti.

Am mai scris despre Manastirea Caraiman aici si aici.

De mare folos este rugaciunea recomandata de parintele Gherontie:" DOAMNE, INTOARCE LA BUNATATE SI LA RUGACIUNE PE VRAJMASII MEI"