MINUNILE SFÂNTULUI SPIRIDON

Un crestin pios, care-l iubea mult pe Sf. Spiridon dar la fel de mult si adevarul, spunea aceasta: s-a dus la mormântul Sfântului la 12 decembrie, ziua praznuirii sale, pentru a-l întâlni, ca atunci când era viu si pentru a-si arata veneratia sa pentru omul lui Dumnezeu. „Pe când ma apropiam deja si ma pregateam sa ma concentrez asupra a ceea ce voi face, am simtit o asemenea mângâiere dumnezeiasca, care m-a învaluit si m-a patruns în inima mea, ca am intrat realmente în extaz, grabnic fiind purtat prin frumusetile Cerului. Uitând de toate cele pamântesti, chiar de trupul meu, am ramas mut si nemiscat. N-am vorbit nimanui si, întocmai ca în tinerete, n-am simtit nici foame nici sete toata ziua, ci m-am cuminecat întreaga zi numai cu Trupul si Sângele Domnului.” Acelasi om, venind iarasi la Trimitunda în ziua Sf. Spiridon, pe când se afla îngenuncheat, îmbratisând sicriul cu trupul (neputrezit) al Sfântului, inima sa fu umpluta de lumina si sufletul sau inundat de bucurie, o bucurie ce-i facea simtit gustul bunurilor ceresti care-i asteapta pe Sfinti (pregustarea Raiului). A alergat grabnic la piata pentru a cumpara oarece, inclusiv haine pentru saraci si pentru localnici, caci se facuse iarna si frigul venise cu putere. Si, dupa ce împlini aceasta dispozitie a inimii sale, se grabi sa se întoarca spre tara lui, unde-l chemasera treburi grabnice. Dar, dintr-o fata, norii se-ntunecara, vestind ca o ploaie cu adevarat diluviana avea sa cuprinda pamântul. Acest om se afla asadar la grea rascruce, putea oare merge mai departe în calatoria lui câta vreme astfel de vreme câinoasa se anunta? Se întari însa în nadejde: vându ceea ce cumparase, achizitionând niste vite de povara si trase la biserica Sfântului. Aici, se prosterna iarasi la racla cu moastele Sfântului, ca si cum acesta ar fi fost înca viu si-l ruga sa fie tovaras de calatorie cu el si sa opreasca ploaia, atunci când ea ar deveni prea furioasa. Încheindu-si rugaciunea, iesi din cetatea Trimitundei. Sfântul Spiridon fu cu el pe toata durata calatoriei si nu doar în chip nevazut ci, asemeni unui tovaras de calatorie – precum îl si rugase – vazut, împreuna-calator cu el! Vântul sufla teribil iar norii se zbuciumau cu putere dar ploaia… ploaia parea suspendata, atârnata cu apa ei sub nori: am putea spune ca puterea Sfântului retinea ploaia, o împiedica în revarsarea ei. Când omul a ajuns acasa, Sfântul disparu îndata. Inima calatorului fu din nou iluminata de o lumina negraita si umpluta de bucurie – ca si cm Sfântul Spiridon s-ar fi atins de inima lui si i-ar fi daruit propria bucurie si fericire. Sfântul se facuse, asadar, iarasi nevazut o data cu intrarea calatorului în casa, când si ploaia începu a cadea, tinând grozavia ei mai bine de trei zile. De asta data Spiridon l-a ridicat din greutatile calatoriei, dar în alte dati multe din greutatile vietii i le-a purtat Sfântul. Era iarasi praznicul sarbatorii Sfântului, dar de asta data omul nu reusi s-ajunga la mormântul acestuia ca sa-l cinsteasca, precum avea obiceiul s-o faca în fiecare an. Si aceasta-l umplea de tristete. Îl ruga asadar pe Sfânt sa nu-l lipseasca de dragostea lui si sa-i daruiasca bucuria acelei zile, deplina. Si ce s-a întâmplat? Nici nu terminase rugaciunea sa, ca se simti în Biserica Sfântului, tocmai în Trimitunda. În acelasi timp, simti prezenta reala a Sfântului Spiridon, lumina si dulceata ce vin de sus îl învaluira si-l umplura deopotriva, parându-i-se ca Sfântul intra laolalta cu el în locas, ramânând prezent pe tot parcursul sfintei slujbe. Apoi el binecuvânta pe credinciosii participanti si pleca. Nu avem un „raport” complet al tuturor miracolelor Sfântului, dar cele mentionate sunt suficiente celor care iubesc adevarul si virtutea. Nimeni nu poate spune cum Sfântul Spiridon ajuta pe aceia care, prin rugaciune, îi cer ajutorul sau pe aceia, multi, care se bucura de minunile pe care el le savârseste. Dar noi nu putem sa nu vestim crestinilor numele lui! Iar daca vreunul se-ntreaba de unde vine aceasta ploaie de miracole ale Sfântului Spiridon si pentru care virtuti i-a dat Hristos sa împlineasca acestea toate, sa stie ca El, Hristos, a îngaduit ca toate virtutile sa fie concentrate în persoana Sf. Spiridon care a si devenit icoana a unei vieti desavârsite în Hristos. Dar prin ce se deosebea cu totul de altii: prin smerenia si modestia lui extreme. El care aproape ca depasea în minuni pe multi dintre oameni, se considera un om lipsit de valoare si pacatos. Minunile sale toate au fost si sunt la înaltimea virtutilor sale. Sa rugam pe Dumnezeu ca si noi sa dobândim unele din virtutile sale! Nu spun toate, caci aproape este de nerealizat aceasta. Cu ajutorul sau, urmându-i pâna la a le dobândi, noi însine vom pregusta din cele din care Sfântul desavârsit se hraneste, prin Harul si Dragostea Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia cu Tatal si Duhul Sfânt i se cuvin toata Slava, Cinstea si marirea, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin. Preluat de aici, unde gasiti si un fisier audio cu parintele Rafail Noica vorbind despre Sf Spiridon.