Mosii de iarna

In aceasta sambata, de dinaintea Duminicii Infricosatoarei Judecati, Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca pomenirea tuturor celor din veac adormiti intru dreapta credinta. Astfel, in toate bisericile noastre se va savarsi Sfanta Liturghie urmata apoi de Slujba Parastasului pentru morti. De asemenea slujbe de pomenire se vor oficia si in cimitire la mormintele celor dragi. Aceasta pomenire generala a mortilor poarta numele de Mosii de iarna, mosii de vara fiind pomeniti in sambata de dinaintea Rusaliilor.

In aceasta zi Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca mijlocire pentru toti cei adormiti, atat pentru dreptii din Vechiul Testament care au adormit fara sa-L vada pe Hristos, cat si pentru cei ce au murit pe neasteptate si fara pregatirea necesara. Prin aceste mijlociri Biserica cere lui Dumnezeu sa-i invredniceasca pe cei adormiti de milostivire Sa, sa-i judece cu blandete si sa-i aseze in ceata dreptilor.

Daca atunci cand eram mici ne rugam, asa cu rugaciunile noastre acelea de copii, ca Dumnezeu sa-l tina pe tata si pe mama, ca Dumnezeu sa le ajute parintilor nostri, ca Dumnezeu sa le dea sanatate fratilor nostri, aceste rugaciuni nu trebuie sa inceteze odata cu mutarea lor de aici in viata vesnica. Ei nu inceteaza de acolo sa fie nici parinti, nici bunici, nici frati, nici prieteni, ci ei sunt ceea ce au fost si aici doar ca sunt dincolo de granitele acestei lumi.

Pomenirea mortilor inseamna o dovada a cinstirii pe care noi le-o dam celor ce-au plecat de aici, nu-i uitam, ii pomenim.

La slujbele de pomenire a mortilor parca-i strigam pe nume pe fiecare, asa cum s-a chemat el si luam legatura cu el, ne rugam pentru el. Si aceasta este o datorie, poate cea mai importanta si cea mai de suflet pe care o avem fata de cei plecati de aici.

Indemnul Bisericii este ca in aceasta perioada fiecare familie sa duca un pomelnic la Biserica, sa duca eventual o prescura. Sa ceara ca cei adormiti din familia lor sa fie pomeniti, sa nu fie uitati.

Este o perioada unica din timpul anului liturgic, in care se savarsesc aceste slujbe pentru cei adormiti. Si este sigur o dovada, pe de-o parte a recunostintei, dar pe de alta parte si a cunostintei ca la randul nostru, mai devreme sau mai tarziu, vom si noi intre cei adormiti. Si abia atunci ne vom da seama cat de mult bine ne fac cei care ramasi dupa noi nu ne vor uita, ci se vor duce cu un pomelnic in mana la Biserica si vor zice: Parinte, roaga-te in perioada asta si pentru noi.

Aceasta este in esenta pomenirea mortilor, aceasta unitate a Bisericii lui Hristos si aceasta constiinta ca pe de-o parte avem obligatia sa nu-i uitam, sa-i amintim sau sa-i pomenim, iar pe alta parte constiinta ca ei de acolo de sus de unde sunt, ei vegheaza asupra noastra. Ca rugandu-ne noi pentru noi si ei se roaga pentru noi. Ca este o impreuna lucrare a noastra cu ei, ca noi beneficiem, rugandu-ne pentru ei, beneficiem de un bine pentru noi, care il primi de la ei, care la randul lor se roaga si ne ocrotesc de acolo de unde sunt.

RUGĂCIUNE PENTRU CEI ADORMIŢI

Pomeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii celei ce va să fie au adormit, părinţi şi fraţi ai noştri, şi pe toţi cei care întru dreapta credinţă s-au săvârşit, şi iartă-le lor toate greşalele pe care cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul le-au săvârşit şi-i aşază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeaţă, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea şi unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte-le lor şi nouă împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite.
Că Tu eşti învierea şi odihna adormiţilor robilor Tăi (numele de botez al morţilor), Hristoase, Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinţii odihneşte Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

ALTĂ RUGĂCIUNE PENTRU CEI ADORMIŢI

Pomeneşte, Doamne, ca un bun, pe adormiţii robii Tăi, şi câte în viaţă au greşit iartă-le lor, că nimenea nu este fără de păcat, fără numai Tu, cela ce poţi şi celor răposaţi a le da odihnă.
Odihneşte, Dumnezeule, pe robii Tăi şi-i aşază în Rai, unde cetele sfinţilor, Doamne, şi drepţii ca luminătorii strălucesc, trecându-le lor toate păcatele.
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul robilor Tăi, unde nu este durere, nici scârbă, nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit.

CÂTEVA CUVINTE DESPRE DUREREA ŞI RUGĂCIUNEA PENTRU MORŢI

Moartea nu este nimic altceva decât ceea ce a fost Marea Roşie pentru Israeliteni şi Egipteni!Pentru cei dintai ea a fost o trecere spre pământul făgăduinţei, iar pentru cei din urmă o pricină de pierzare. Tot aşa şi moartea pentru cei drepţi este un început de viaţă şi o uşă pentru pământul fericit, făgăduit; iar pentru cei păcătoşi moartea este începutul morţii a doua, morţii veşnice, plină de chinuri!
Închipuiţi-vă un om care, mergând pe gheaţă, la un moment dat se prăbuşeşte în adânc.
Către cine nu s-ar întoarce astfel de om, spre cine nu şi-ar întinde mâinile, către cine n-ar striga ajutor?! Acelaşi lucru se întâmplă şi cu păcătosul în momentul morţii lui. El simte sfârşit, că s-a scufundat în adânc, el întrebuinţează toate mijloacele ca să alunge boala, ca să îndepărteze sfârşitul, şi când vede că totul rămâne fără succes, atunci el este cuprins de groază, cade în deznădejde şi în frică.
Cât de mult vom regreta atunci în vremea despărţirii sufletului de către trup, fiecare oră pe care am fi putut să o folosim pentru mântuirea sufletului şi pe care am meritat-o; fiecare prilej pe care l-am avut pentru întărirea noastră în virtute şi pe care l-am scăpat, fiecare bucurie curată de care am fi putut să ne îndulcim, pentru că deşarta plăcere sexuală ne-a reţinut şi ne-a ademenit şi cu înşelătoarele ei seducţii! Atunci vom cunoaşte pe deplin ce fel de preţ de nimic ne vindem pe pământ dreptul la Împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce preţ scump ne cumpărăm gheena!
O, atunci tu , păcătosule, vei cunoaşte cât este de scumpă vremea pe care tu o pierzi, dar va fi prea târziu! Tu ai vrea să o răscumperi cu orice fel de preţ, dar aceasta nu mai este cu putinţă!
Sfântul Antonie cel Mare spunea: nu te îndulci de păcatele lumii, altminteri vei muri cu o moarte nenorocită!
Dacă te apasă tristeţea după un om iubit şi bun, spune-ţi ţie: „Viaţa noastră este în ceruri!” (Filip. 3, 20).
„În ziua necazului meu am strigat către Tine şi Tu m-ai auzit!” (Ps. 85, 7).
Soarta celor plecaţi de la noi este în mîinile Domnului ca şi soarta celor rămaşi; „ori de trăim, ori de murim, ai Domnului suntem!” (Rom. 14, 8).
Dragostea uneşte în chip desăvârşit, duhovnicesc şi pe cei ce sunt despărţiţi trup şi spaţiu!
Încetând a trăi cu cei vii, creştinul continuă să trăiască şi cu cei morţi, unindu-se în chip duhovnicesc cu ei prin mijlocirea rugăciunii către Dumnezeu.
Pentru morţi nu trebuie să plângem atât, cât trebuie să ne rugăm! De aceea Biserica noastră creştin ortodoxă a prevăzut de două ori pe an sărbătoarea Pomenirii morţilor, ca prilej de rugăciuni aduse Domnului şi de aducere aminte a celor ce ne-au fost dragi: părinţi, fraţi, surori şi alte rude.
Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească!

Reţeta pentru COLIVĂ:
• 1 kg grâu boabe sau arpacaş;
• 250 g zahăr;
• 150 g miere;
• 100 g pesmet alb (sau biscuiti zdrobiti);
• 500 g miez de nucă;
• 30 ml coniac(sau esenta de rom);
• 1 plic zahăr vanilat;
• 40 g coajă de lămâie rasă;
• 200 g bomboane (drajeuri);
• 100 g zahăr pudră;
• Sare
Grâul se înmoaie în apă, se bate într-o piuă de lemn, se lasă să se usuce şi se separă grâul de pleavă. Dacă utilizăm arpacaş sărim peste această etapă.
Se pune grâul (arpacaşul) la fiert în apă cu puţină sare, la un foc potrivit, având grijă ca între plită şi oală să se pună o tablă groasă spre a se evita lipirea grâului de fundul vasului.(Se poate si direct pe ochiul aragazului,la foc mic)
Pe tot parcursul fierberii se va amesteca mereu cu o lopăţică sau lingura din lemn.
După ce grâul a fiert se lasă să se răcească, se adaugă zahărul, mierea, nucile măcinate, coniacul, pesmetul, zahărul vanilat şi coaja de lămâie rasă şi se amestecă bine.
Se aranjează conţinutul pe o tavă, platou sau castron, se cerne deasupra zahărul pudră şi se ornează cu bomboane. În centru se formează sfânta cruce din bomboane, din bucăţi de ciocolată (cand nu e post) sau din cacao pudra.Acum se gasesc in comert ornamente speciale pentru coliva.

Daca, la fel ca mine, ati ratat slujba de azi de la biserica, puteti citi acatistul pentru cei adormiti aici. Citirea acestui acatist mi-a adus si imi aduce multa mangaiere, ma face sa-i simt langa mine pe toti cei dragi adormiti. De asemenea, puteti asculta acatistul aici
TATAL NOSTRU, IUBIREA CEA NEMARGINITA, ODIHNESTE SUFLETELE ADORMITILOR ROBILOR TAI!