Omul care a vrut sa schimbe lumea

Cu ceva timp in urma, intr-o tara nu foarte indepartata, traia un om inteligent, simpatic, carismatic, harnic. Un om cu o multime de calitati, si cu un singur defect:aroganta; era mult prea sigur pe toate calitatile lui.

Si ce s-a gandit omuletul nostru? “Daca tot sunt eu atat de tare, ce ar fi sa ma apuc eu sa schimb lumea?” Si si-a facut o lista intreaga de proiecte, a participat la numeroase congrese, a discutat cu sefii de stat din tarile influente, si-a prezentat “planurile de actiune”, dar cu toate astea nu a reusit sa schimbe nimic.

A ajuns astfel la concluzia ca, poate, si-a luat un obiectiv cam indraznet. Si si-a micsorat “aria de lucru”.A decis sa schimbe mai intai tara in care traia.Si din nou si-a fluturat proiectele ambitioase in fata tuturor celor pe care ii considera influenti, a tinut conferinte, dar totul parea in zadar. Nici de aceasta data nu a reusit sa schimbe nimic.

“Sa fie si asta prea mult pentru mine? Ei bine, atunci voi incerca sa schimb orasul in care traiesc”. Si a trecut la discutii cu consilierii, vizite prin facultati, discutii cu studentii … nimic nu parea sa dea vreun rezultat.

“Daca am incercat atat nu pot renunta acum ” isi spuse “voi incerca sa-mi schimb macar familia. Ei sunt cei mai apropiati oameni, ei trebuie sa inteleaga” Si… asa cum va asteptati (probabil), nici de aceasta data nu a schimbat nimic.

Si atunci a luat in sfarsit hotararea cea buna: daca tot ce am incercat a mers prost, daca toti oamenii aceia nu au fost suficient de intelepti incat sa ma asculte, atunci voi incepe cu mine. Eu ma voi schimba.

Si in acest timp, nefacand altceva decat sa se schimbe pe el( fara vreun plan maret si fara sa-i invete pe altii ce sa faca) a descoperit un lucru uimitor… totul in jur incepuse sa se schimbe.”

Atat ni se cere: sa ne schimbam noi, si toate celelalte se vor adauga...Sa ne schimbam, adica sa avem puterea de a ne autoanaliza, de a ne judeca pe noi insine, si sa vedem chipul lui Iisus in fiecare om de langa noi, sa nu judecam pe nimeni, ca are cine...E foarte greu, e cel mai greu...aici poate aparea tentatia de a ne simti vinovati de toate, de parca am fi noi buricul pamantului si asa putem cadea iar in mandrie...E greu, dar asta ni se cere. Si asta PUTEM face.

Cum?

Parintele Savatie spunea intr-un interviu: "...începutul este să ne aplecăm asupra noastră, şi aplecându-ne asupra noastră vom descoperi un mare hău şi-o mare prăpastie plină cu toată urâciunea şi pustiirea a ceea ce este omul în starea lui de părăsire. Şi dacă fiecare vom descoperi ceea ce suntem noi de fapt, noi vom ierta prea grabnic pe cel care ne greşeşte nouă, iar această iertare este de acum un început al dragostei faţă de aproapele. Şi acest început al dragostei faţă de aproapele este un început al dragostei faţă de Dumnezeu."

"Asta zic eu că este primul lucru care trebuieşte, acel „unu care trebuieşte”, acel unu care devine toate mai târziu, pentru că neasumându-ne pe noi nu facem nimic. Hristos a venit şi ne-a smintit tocmai prin faptul că ne-a propus să ne asumăm pe noi înşine, să fim noi înşine, căci până la aceasta a fost legea care te învăţa ce trebuie să faci, care-ţi dicta, care-ţi poruncea ce trebuie să faci. Şi această lege te făcea pe tine şi tu te făceai asemenea acestei legi şi erai scutit de truda de a te descoperi şi lucra pe tine însuţi.

De aceea oamenii în această căldicime, omul vechi, omul trupesc întotdeauna cere reguli care să-l scutească pe el de responsabilitate. Şi astăzi vine: „Părinte da cum să mă rog? Da cât să citesc?” Vrea o praviluţă exactă, fixă, care să-l elibereze pe el de răspundere, de responsabilitate, care să-l scoată pe el din coşmarul asumării de sine, pentru că acesta este un iad pe care fiecare trebuie să ni-l asumăm la început. Hristos face această sminteală şi vine şi spune iudeilor că în două porunci stă de fapt toată legea şi proorocii, şi acestea două până la urmă sunt una: „Iubiţi-vă unii pre alţii!”. Aşa că una singură trebuieşte, uitându-ne la păcătoşenia noastră să ne-o asumăm."

Cam asta a fost, in esenta, si mesajul predicii de azi a parintelui paroh Iulian Isbasoiu (Sfantul Ioan Botezatorul, Constanta), in Duminica Infricosatei Judecati.

Interviul intreg al parintelui Savatie, din care am citat, este aici.