Lanturile creierului

"Dacă alegem să trăim doar şi numai din circuitele vechi, e ca şi cum am fi dirijaţi de un computer de bord, care rulează doar vechiul program de comandă şi reacţie. Sau putem folosi la fel de bine expresia: suntem pe „pilot automat“. Acest pilot chiar există şi este o formă anume de organizare între celulele nervoase, ca urzeala unui covor, ca o formă anume, realizată prin experienţa noastră directă şi prin cea preluată de la alţii. Modelul este atât de folosit de noi, încât e mereu şi primul ales pentru transmiterea impulsurilor. Ca o cărare bătătorită pe care o urmăm mereu şi mereu. E o obişnuinţă de a gândi, simţi, evoca, a ne purta, a vorbi, cunoaşte şi manifesta. A gândi în afara pilotului automat înseamnă, neurologic vorbind, acţionarea şi implicit formarea altor conexiuni, a unei alte urzeli, a altor cărări, noi, neumblate poate niciodată înainte. Gândirea automată e foarte comodă. Creierul tinde să-şi folosească resusele la minim, deci dacă ne lăsăm „gândiţi“ de propria minte, ea va da mereu variantele standard, obişnuite, de răspuns, pentru că ele sunt cel mai uşor de accesat, ele sunt „pista de schi“ cea mai folosită. Ieşirea presupune un efort, presupune abordarea unei alte ordini, cu atât mai mult cu cât noua abordare se bazează pe ceva ce nu ştim încă, pe nou, pe neprevăzut, iar asta aduce teamă. Recomandarea celor care se ocupă de neuroştiinţe este să îndrăznim să renunţăm la modelul de gândire cel mai natural nouă şi astfel ne vom reorganiza creierul. La baza acestei recomandări stau un concept demonstrat, cel de neuroplasticitate, şi promisiunea că dacă reuşim să ne reformăm reţelele neuronale, în fapt ne regândim, suntem cumva alţii, eliberându-ne de lanţurile cu care ne-am legat în timp. Încercăm?" Articolul intreg aici.